Teatrul Național de Stat „Vasile Alecsandri” din Bălți, în septembrie a.c., încheie cea de-a 64-a stagiune teatrală. În această perioadă, urmând toate rigorile impuse de pandemie, instituția a prezentat, pentru concursul Gala Premiilor UNITEM, cinci spectacole: ,,Agachi butterfly”, după piesa „Agachi Flutur” de Vasile Alecsandri, regizor Sandu Cozub; ,,Tatăl meu e pasăre”, adaptare după David Almond, debut regie Natalia Lupăcescu; ,,Bonjour, papa” de Jean Poiret, regia Vitalie Drucec, ,,Prințesa Purcică” de Dumitru Crudu, regia Ion Ambrosi, „Concertul condamnaților” de Dmitri Minceniok, regia Dumitru Griciuc.
Promisiunea directorului general-interimar, Onorina Burlac-Tănase, de a deschide, în octombrie, stagiunea jubiliară – a 65-a cu prezentarea unui spectacol inedit, pentru scena teatrală a Republicii Moldova, este una realistă. Teatrul Național de Stat „Vasile Alecsandri” a susținut proiectul său cultural de montare a unui spectacol din dramaturgia americană în cadrul concursului de granturi al Ambasadei SUA din RM. Astfel, Teatrul aduce în culise romanul gen science fiction „451º Fahrenheit” de Ray Bradbury. Acolo unde se ard cărți se vor arde, până la urmă, și oameni (H. Heine) – acesta e mottoul spectacolului, care va avea următoarea echipă: regia – Radu Ghilaș, România, scenograf – Lela Feradze, Georgia, compozitor – Odry Bârcă, Franța, costume – Nana Coranașvili, Georgia și actorii noștri. Afișul, gândit de secretariatul literar al teatrului, invocă pasărea Phoenix – simbol al renașterii idealurilor umane din cenușa cărților arse. Intriga focului teatral deja înfierbântă scena: repetițiile sunt în derulare, iar atelierele de confecționare ale costumelor și al decorului muncesc intens pentru a-și realiza sarcina conceptual. Regizorul din Iași, Radu Ghilaș, este, de fapt, un om al nostru basarabean. A urmat facultatea la Iași, promoția 1990-1994, făcând parte din prima generație de absolvenți ai Facultății de Teatru de după Revoluția Română. În anul 1994 a intrat în posesia „Premiului de interpretare masculină” la Festivalul de Teatru Quo Vadis. A urmat masteratul, doctoratul, Facultatea de Regie. Are la activ mai multe spectacole premiate. Cele mai importante le consideră a fi obținute: la Kiev, Premiul pentru cea mai bună regie; la Festivalul Internațional de Teatru de Cameră „Andriyivsky Fest”; Premiul Juriului la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Brașov; Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Teatru „Melpomena Travi” Herson, Ucraina, etc…. Talentul său abundă din plin, angajat profesional, în scena Naționalului „Vasile Alecsandri” din Iași. Radu Ghilaș, familiarizat cu teatrul de pe ambele maluri ale Prutului, menționează Onorina Burlac-Tănas, director general interimar al TNB, a fost predilecția mea regizorală pentru deschiderea celei de a 65-a stagiuni teatrale la Bălți. Am mizat pe o înnoire repertorială, dar și o experiență inedită a actorilor din Bălți, care nu prea au avut ocazia de a lucra cu regizori din România.
De altfel, politica repertorială a teatrului pentru acest an jubiliar: 200 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri, invocă un spectacol al dramaturgului în viziunea regizorală a lui Alexandru Cozub. Piesa „Agachi Flutur” se joacă anul în jur și este solicitată pentru a fi prezentă în această toamnă pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, la Festivalul Alecsandri. Dacă deschidem o paranteză cu privire la Anul Alecsandri la Bălți, menționăm că și Teatrul nostru, la început de an, a lansat un proiect în colaborare cu UNITEM, de organizare a unui festival cu dedicație Alecsandri către Ministerul nostru de resort, dar, mirare… niciun proiect al UNITEM-ului nu a fost aprobat în cadrul concursului ministerial din acest an. Astfel, spectacolul „Agachi…” a fost urmat de o compoziție muzical-poetică „Înșir-te mărgărite teatrale”, la care a luat parte, cu un cuvânt de salut, adresat spectatorilor, consulul general al Consulatului Român din Bălți. Dar să revenim la montarea dramaturgiei lui Alecsandri: mereu în vogă, regizorul Sandu Cozub a dat spectacolului ad-hoc titlul – „Agachi butterfly”. Muzica și dansul, voia bună și actorii au însuflețit modern opera alecsandriană.
Apoi, a venit rândul unei istorii fantastice, pentru copii și adulți. Natalia Lupăcescu, actița noastră, a debutat ca regizor, oferind spectatorilor posibilitatea de a cunoaște opera scriitorului englez David Almond, câștigător al Premiului Internațional „Hans Christian Andersen”, cel mai prestigios premiu în domeniul literaturii pentru copii. Spectacolul „Tatăl meu e pasăre” se mai joacă în teatrele din Rusia, dar spectacolele sunt mânuite de păpușari. Traducerea și dramatizarea scrierii aparține secției literare a teatrului, iar piesa este jucată în exclusivitate de actori. „Tatăl meu e pasăre” e o istorie romantică despre cum realizăm în sânul familiilor zborul visurilor. Coloana muzicală cuprinde versuri din Eminescu și Stănescu, ceea ce îndeamnă spectatorul a resimți românește subiectul piesei.
La actuala Reuniune a Teatrelor Naționale din Chișinău, la sfârșit de septembrie, va fi prezent spectacolul ,,Concertul condamnaților” de Dmitri Minceniok în regia lui Dumitru Griciuc. Subiectul piesei este unul incitant: soția lui Salieri îi dă întâlnire văduvei lui Amadeus Mozart pentru a clarifica sinistrele circumstanțe ale decesului marelui compozitor. Urmează acțiunea de investigație. Se experimentează intrigant și se verifică prin propriul joc al celor două – motivul morții subite a genialului Mozart. Pasiunile feminine abundă în dialoguri exuberante de tragism și umor, interpretate cu măiestrie de actrițele Irina Țăruș și Ina Ilașciuc-Ungureanu. Eroinele fiind în opoziție din cauza amorului, dar urmând cu patimă teatrală investigația, descoperă un caiet tăinuit de note muzicale al lui Mozart. Ultima compoziție poartă misterioasa pecete a morții pentru cei care o vor interpreta: patru personaje implicate în investigație. Piesa aceasta vede pentru întâia dată lumina rampei în Republica Moldova, grație predilecției regizorale a lui Dumitru Griciuc.
După cortina acestor realizări de creație, regăsim o muncă administrativă amplă. Onorina Burlacu-Tanas, fiică de actor, actriță și ea, nu are niciun an de când este numită în funcția de director general interimar al TN „V. Alecsandri”. Realizând, în acest timp, montarea a patru spectacole, ne explică cum a avansat de la actriță la funcția de director: … Cum explic această avansare? Logic. O logică sentimentală… De mic copil am călătorit în lumea poveștilor scenice. Tatăl meu, Anatol Burlacu, actor de teatru și film, Artist Emerit, după eforturi îndelungate a ajuns cu viză de reședință actoricească la teatrul. Și eu eram prezentă mereu în deplasările „teatrului pe roate” (vorba lui Iulian Codău). Primeam daruri dulci, bomboane și biscuiți de la Mihai Volontir… avansuri intuitive pentru ziua de azi, probabil… Tata, Mihai Volontir, Iulian Codău, Anatol Pînzaru, Vitalie Todiraș… corifeii scenei – le venerez memoria: am organizat, în Sala de Arte a teatrului, un Muzeu, unde se regăsesc portretele lor, cărțile și alte exponate, ce omagiază ce omagiază amintirea marilor actori și activitatea teatrului, a celor 65 de stagiuni. De altfel, e pe ultima sută de metri, editarea cărții «Teatrul Național „Vasile Alecsandri” la ceas aniversar,» autor-alcătuitor fiind redactorul secției noastre literare. Rămân a fi în prim plan de suflet – actriță, deși administrarea îmi ia timp incomensurabil. O fac cu sârguință de dragul Teatrului. Primul gând managerial mi-a fost să aduc căldură în scenă. De 30 de ani, de când a fost dată în exploatare clădirea teatrului, nu s-au făcut investiții în repararea sistemului de încălzire. Actorii, pe timp de toamnă-iarnă, înghețau pe scenă, fie la repetiții, fie la spectacol. Acel frig l-am simțit pe pielea mea.
A fost rezolvată și această problemă urgentă pentru calitatea jocului actoricesc. În colaborare cu „CET-Nord SA”, înlocuite au fost caloriferele vechi din perimetrul scenei. Tot la inițiativa și efortul actualului director, în municipiul Bălți putem vedea cum circulă transportul urban cu afiș de publicitate a spectacolelor. Mai sunt proiecte care așteaptă întruchiparea, dar despre acestea vorbim după implementarea lor. Cu certitudine, în aceste vremuri marcate de pandemie, avem și mai mare nevoie de emoțiile și gândurile frumoase pe care doar teatrul le poate oferi, Teatrul nostru de toate zilele.
