Ce poate fi mai frumos decât să trăim împreună, noi, oameni ai teatrului și dumneavoastră, dragi spectatori, împlinirea în lumina rampei teatrale a celor 65 de ani de la fondarea primei instituiii teatrale cu titlul de Național?
Pe 16 mai, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” și spectatorii săi au sărbătorit în comun fidelitatea Artei Teatrale, arta care, din culise, predă nu doar disciplina înaltelor valori umane, dar și cum se poate rezista prin cultură. „Bine că există și se sărbătoresc asemenea jubilee! Naționalul Bălțean este „un barometru” al rezistenței culturii românești și valorilor umane în Basarabia.”, – spunea Maria Toacă Andrieș, membru al Uniunii Scriitorilor din RM, care a venit din Cernăuți la Bălți pentru a participa la zilele de omagiere ale Teatrului „Vasile Alecsandri”. Oficierea sărbătorii a invocat prezentarea premierei Avalanșa după Tuncer Cücenoğlu în regia lui Linas Zaikauskas. De ce a fost aleasă anume această piesă? Fiindcă textul și acțiunea din Avalanșă presupun o deschidere, care ne lipsește atât de mult în aceste vremuri neliniștite. „Suntem privați de acea receptivitate limpede și atentă a situației în care trăim, suprapusă pe subiectul zilelor de azi – frica. Ne temem pentru că înțelegerea lumii actuale ne scoate din zona de confort și ne împinge la acțiune, la schimbare, la o permanentă reevaluare a ceea ce ne înconjoară. A înțelege înseamnă a fi mereu de veghe. Teatrul, prin intermediul sutelor de spectacole de 65 de ani încoace, veghează, celebrând omul care gândește lumea și se gândește pe sine în lume.…”, – mărturisește directorul general interimar Onorina Burlacu-Tănase, căreia îi aparține ideea de a invita regizorul litu- anian și corespondența cu fiica regretatului dramaturg turc, autor al piesei. Subiectul întâmplării nu îl voi descrie în acest articol, las loc intrigii de a viziona spectacolul Avalanșa, pentru că prezența-i se prevede atât pe scenele caselor de cultură din provincie, cât și pe scenele teatrelor din capitala Republicii, de ce nu și dincolo de hotar. Dar să revenim la suita de evenimente omagiale. A urmat, pe 17 mai, evenimentul de lansare a cărții „Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți la ceas aniversar: 65 de ani de la înființare”, antologator – Valentin Jitaru, redactor angajat în Secția literatură a teatrului. Ediția cărții a apărut cu suportul financiar al Ministerului Culturii, în conformitate cu decizia Comisiei de selectare pentru editarea cărții naționale. Această apariție se mai datorează înaintării proiectului Secției literatură a teatrului către Comisia Ministerului Culturii. Cartea cuprinde 160 de pagini la capitolele: File de istorie; Prezent teatral continuu; Teatrul în cronicile vremii. Editura „Epigraf ” și redactorul Ala Bujor au dat un luciu de eleganță perfectă acestei ample cronici. În adresa cărții și antologatorului Valentin Jitaru și-a expus părerea și Ion Cațaveică, membru al USM și al UJM: „Autorul-alcătuitor al acestei cărți este un teatrofil sadea, care a văzut toate spectacolele de pe scena bălțeană… Cartea este, înainte de orice, o reverență față de oamenii de teatru care, de-a lungul timpului, au oficiat în acest Templul al Artelor”. Oaspetele de onoare al evenimentelor teatrale, Consulul general al Consulatului României din Bălți, Excelența Sa Petrișor Dumitrescu, salutând asistența, a adus un omagiu complet, exprimându-și gratitudinea tuturor celor care au marcat cu prezența și contribuția parcursul deosebit al instituției de cultură. Dumnealui și-a exprimat respectul și admirația, felicitând întreaga echipă teatrală, dorindu-le o „avalanșă” de succese în scenă, scriere și turnee: „Teatrul Național „Vasile Alecsandri” reprezintă o citadelă a culturii naționale din Republica Moldova și un loc de întâlnire al adevăratelor valori culturale”.
65 de ani de trudă teatrală la Bălți invocă o cohortă de artiști, regizori, pictori, muzicieni, dramaturgi, secretari literari, scenografi, manageri… care ajung la o cifră, cel puțin, de 5 ori mai numeroasă de 65. Sunt personalități care s-au dedicat acestui teatru menajat de o cădire-monument de însemnătate republicană, unică în spațiul românesc ca arhitectură, care și ea rotunjește cifra de 30. Avem două săli de spectacole, cea mare cu 584 de locuri, iar Sala Studio „Mihai Volontir” – 60 de locuri; 20 de ateliere; 30 de depozite; 37 de cabine, muzeu. Teatrul se bucură de prezența actuală a șase actori cu titlul de „Artist al Poporului” și cinci cu titlul de „Artist Emerit”. Toți cei 22 de actori actuali, cu titluri onorifice sau fără, constituie un exemplu de devotament și sacrificiu profesiei. Despre ei, actorii de azi și cei de ieri, a fost turnat un film documentar de către echipa emisiunii „Portrete în Timp” a Televiziunii Naționale Moldova 1. Filmul a fost difuzat la televizor în data de 20 mai, fiind programat pentru a încheia, în luna mai, evenimente omagiale, dar suita lor va continua și în următoarele luni de vară. Teatrul Național din Bălți a găzduit, în data de 5 iunie, delegații de la teatrele din Chișinău, UNITEM, Primăria municipiului Bălți și Ministerul Culturii, care au dăruit Teatrului aplauze, flori și cadouri. Doamna Larisa Ungureanu, critic de teatru și film, doctor în studiul artelor, după vizionarea spectacolului a scris pe pagina ei de Facebook: „Pentru mine, acest teatru este cel mai național…”, iar Sandu Grecu, președintele UNUTEN – „Felicitări, pentru un spectacol de excepție! Bravo, dragi colegi! Sunteți buni! Sunteți foarte buni! ”. Pe aceeași undă omagială a Artei Teatrale, în luna iulie, tot la Bălți, se va desfășura un festival inedit cu participarea teatrelor din: Suceava, Cernăuți și Chișinău. Suspans, dragii noștri spectatori… Suspans omagial!
