Joi, 17 februarie 2022
Noaptea trecută, în vis, concepeam o fotografie. Inconștientul potrivea cadrele. Când m-am trezit știam ce vreau, stiam că va fi o zi a fotografiei. Îmi era cumva frică să nu apară elemente care să altereze imaginea formată în vis. Îmi imaginasem o fotografie cu bătrânele satului Izvoare, raionul Fălești. Do- ream sa fie cinci – șapte pe scaune, pe drumul care duce spre Stolniceni – Bulhac – Cioropcani. Uneori, mă mir și eu de ce mi se dictează prin ceea ce este subconștientul. Satul Izvoare! Nu Larga, Nu Cioropcani ori Sculeni!
Doctorița Ursachi a mobilizat bătrânele. Mi-am dat seama că fotografia trebuie făcută lângă casa bătranei Ileana. Are pe casa albastră desenat Pomul Vieții. Da, da. Nimic mai potrivit ca simbol pentru această fo- tografie. Unele femei abia mergeau. Se bucurau de revedere, discutau, făceau recensământul supraviețuitorilor satului. Mi-am amintit ceva și caut în caiet. Am găsit.
15 aprilie 2022 Floarea Moldovei
Pe caiet, notez ideile pentru fotografii și, uneori, desenele și schemele din spatele lor. Mi-a venit ideea să fac o fotografie intitulată Floarea Moldovei și una numită Pomul Vieții. Floarea Moldovei să fie din trupurile fetelor iar Pomul Vieții cu băieți. De câte fete e nevoie pentru floare? Desenez schema pe caiet. Am să fac fotografia la Taxobeni. Spre seară, fetele erau pregătite. Mergem pe câmpul care separă Taxobeniul de Horești. Mi-ar fi trebuit o scară. Dar am fost nevoit să mă descurc cu un scaun ce se afunda în ogor. La ieșirea de pe câmp, oprește lângă noi o mașină din care coboară doi bărbați eleganți ce aveau la reverul hainelor insigne cu drapelul Moldovei. Ma roagă să facă fotografii cu fetele. – Doar daca vor și ele. Au vrut. Cei doi erau președinții raioanelor Fălești și Sângerei.
11 iunie
Pe un câmp, fac fotografii cu tineri ieșiți la cosit. Plecasem la trei dimineața spre sat. Sunt vreo cinci fete și cam tot atâția băitți. Întreb care din ei sunt prieteni. Își trăgeau oleacă sufletul. O fată frumoasă îmi indică drăguțul care îi va fi poate soț. Le explic ce fotografie vreau sa le fac. Dau din cap că au înțeles. Băiatul stă pe burtă în iarbă și privește fata . Îl întreb: – Chiar o iubești?
Da. Atunci nu sta ca prostul.
Sărută fata.
12 iunie
E dimineață. Mă uit în caiete să văd ce am de făcut săptămâna următoare. Alte sate. Trebuie să creez un fotoreportaj având ca temă dragostea în sat. Albumul trebuie publicat pană la finele anului. Și tot anul ăsta ar trebui să vadă lumina zilei și albumul despre Moldova. Răsfoiesc albumele și scot plicurile cu fotografii. Or fi câteva sute de fotografii vechi în plicurile roșii ca sângele Mântuitorului.
Va trebui să insist la Chișinău să fie înființat Muzeul Fotografiei. Sute de sate vor dispare. Deja sunt mii de case pustii. Unii recuperează, de fapt, își însușesc fotografiile, făra vreun drept. Fotografia este parte din Zestrea Moldovei. Noi trebuie să devenim contributorii Muzeului Fotografiei. Un muzeu care să arhiveze fotografiile, să le pună în valoare, sa organizeze expoziții tematice, să aibă o pagina web pe care sa fie fotografii cu fiecare sat din Moldova. Oamenii mor, satele dispar, fotografiile rămân.
