Spaima

mi-a umplut pieptul

cum ai umple o cadă cu apă
cum ai umple o halbă cu bere
nu-ți face iluzii

urmează vremuri grele
îmi înșfacă capul

și mi-l întoarce într-o parte sau alta
ca soarta

nepoților lui Tamerlan venind spre mine

compasiune, suflet, iubire
un tunet zguduie ferestrele și se sparge în suflet
ca un pahar de cristal

al nepoților lui Tamerlan venind spre noi

și mă umple de sânge
dar nu mai plânge
urmează timpuri grele

cu gloanțe, grenade, tancuri bombe, carne,
piele, păr, unghii, dinți, mătură, lopată, roabă,
saci, moloz, sânge plâng

nepoții lui Tamerlan venind spre mine

compasiune, suflet, iubire, spaimă

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *