Spaima

mi-a umplut pieptul

cum ai umple o cadă cu apă
cum ai umple o halbă cu bere
nu-ți face iluzii

urmează vremuri grele
îmi înșfacă capul

și mi-l întoarce într-o parte sau alta
ca soarta

nepoților lui Tamerlan venind spre mine

compasiune, suflet, iubire
un tunet zguduie ferestrele și se sparge în suflet
ca un pahar de cristal

al nepoților lui Tamerlan venind spre noi

și mă umple de sânge
dar nu mai plânge
urmează timpuri grele

cu gloanțe, grenade, tancuri bombe, carne,
piele, păr, unghii, dinți, mătură, lopată, roabă,
saci, moloz, sânge plâng

nepoții lui Tamerlan venind spre mine

compasiune, suflet, iubire, spaimă

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Turgay Kantürk

Pământ

Turgay Kantürk a absolvit, în 1990, secția de teatru a Conservatorului de Stat al Universității Mimar Sinan. Primele sale poeme au fost publicate în 1981,

Noutăți
Vitalie Vovc

Fabriqué en France!

Filmele pe care vi le prezint astăzi nu au în comun decât faptul că sunt realizări franceze și că au contribuit din plin la evenimentul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *