MIR ȘI МИР
Două sute de mii de teleghidați,
călărind cîte-o focoasă
nucleară, privesc și privesc
prin țevi de conductă vecinele
violate
de ei înșiși în 1992,
2008,
2014…
Din cauza cauzelor,
n-ai cum vedea ce fierbe – ruinător –
în căpățîna căpeteniei lor. În schimb,
în numele binelui eurasiatic, victimele-s supravegheate
să fie NEUTRE,
să nu-și spună povestea,
să nu-și scrie cumva saga,
să nu lege vreo alianță sau să ajungă –
în viață – la Haga.
22.02.22 – 10.05.22
CORABIA LUI MAUSOL
Corabia lui Mausol plutește,
Se scufundă-n înjurătură șerpește,
Ruginind apoi, blestemată,
În toate limbile deodată…
ARTILERISTUL ORB
Artileristul orb din Kremlin
nu-și ia pauză nici pentru negocieri;
cu-o mînă duce la gură
cîte-un braț de fetiță prăjită în praf de pușcă,
iar cu cealaltă înșfacă proiectilul,
îl împinge în gura iadului
și trage salvă după salvă, salvă pentru slavă…
Cu o sută patruzeci de milioane de servanți,
operația specială
nu poate conteni nicio clipă,
oricît ar protesta „naționalinîe predateli”:
Tolstoi – cu tolstoismul său creștin;
Saharov – cu pacifismele lui cosmopolite;
Politkovskaia – cu demascările ei;
Kasparov – cu atacurile lui elefantine;
Novodvorskaia și Șenderovici –
cu negațiile și pamfletele lor în sos occidental.
Opera artileristului orb
este demnă de Cartea recordurilor
lui Lenin, Stalin, Hitler, Mao, Asad:
Harkovul este pulbere
de vorbitori de limbă rusă;
Mariupolul este praf de slavofilie;
Hersonul sărbătorește pobeda
cu pistolul la tîmplă,
după ce protestase zilnic –
împotriva aceleiași –
o lună întreagă…
CÎNTEC NIPREAN
Frunză verde de pelin,
Scrumuie cerul senin – Doamne,
dă-mi un „Javelin” !
Mugur dulce de stejar,
Cadă cerul peste jar,
Doamne, dă-mi un „Bayraktar” !
Frunză verde de răsură,
Doamne, dă-mi orice, nu ură!
ZAPOROJENII ȘI ȚARUL
În timp ce
Adunarea
nemțească
își caligrafiază
memoriul
pe cearșafuri
de nea,
cu sudalme
trotilice
gravează
zaporojenii
răspunsul lor
Țarului,
ștampilîndu-l
ghiulea
cu ghiulea.
25.02.22
ARIADNA
Nimeni nu știe cum
a ajuns Ariadna în catacomba,
aceasta, din Mariupol,
între copii și madone,
legănînd pe brațe sugaci adormiți
cu revolvere de plastic strînse la piept.
Opaițul arde…
Fosăit de copii și umbre hidoase
jucînd dansul morții pe un perete crăpat
ca harta Federasiei împăienjenită de rîuri
și sîrmă ghimpată incoloră.
Opaițul pîlpîie… Ici și colo,
căni și bidoane de aluminiu pline cu tăcere
– așteptînd Miracolul… Cu furca în brău,
Ariadna toarce din caierul beznei
un fir mai subțire ca cel de păianjen
