Acest îndemn în limba rusă de‑a fi omo‑ râți românii a apărut pentru prima dată la Chișinău în primăvara lui 2014, după ce Rusia a invadat Ucraina, ocupând Crime‑ ea și o mare parte din Donbass. Apoi a fost șters, după care iar a apărut. A doua oară a apărut după 24 februarie 2022, când Ru‑ sia a pornit un nou război contra Ucrai‑ nei. Ceea ce m‑a izbit din capul locului e că e scris în rusă și că a fost inscripționat în același loc: pe un zid de cărămidă roșie de pe strada Ștefan Neaga, care separă clădirea cu nouă etaje de la intersecție de trotuarul pe care circulă pietonii, unii dintre ei către secția de pașapoarte de peste drum. De fi‑ ecare dată când am dat de acest îndemn, m‑am gândit de ce l‑au inscripționat pe un zid – mereu pe același zid – de pe stra‑ da Ștefan Neaga, o stradă din cartierul Bu‑ iucani, și nu în centrul orașului, să zicem, pe bulevardul Ștefan cel Mare? Au vrut să‑i sperie pe cei care locuiesc în blocul cu nouă etaje sau pe cei care trec pe acolo, în drumul lor spre secția de pașapoarte? Să lo‑ cuiască oare în clădirea din spatele zidu‑ lui, pe care apare inscripția, niște oameni incomozi? Dar incomozi cui? Pe cine să fi deranjat? Pe cei care nu sunt români? Dar cei care nu sunt români adună doar vreo zece procente, majoritatea populației din Republica Moldova fiind alcătuită din ro‑ mâni (care își mai spun și moldoveni, dar, de fapt, tot români sunt și vorbesc limba română, care e limba de stat a Republicii Moldova).
Într‑o zi am vorbit cu cineva din acest bloc de pe strada Ștefan Neaga și am aflat că în el locuiesc oameni obișnuiți, printre ei nu e nici măcar un singur politician sau vreun activist civic. Oameni ca toți oame‑ nii. Români ca toți românii, așa cum sunt majoritatea celor care locuiesc în Republi‑ ca Moldova. Deci, problema nu e că prin‑ tre cei care locuiesc în acel bloc ar fi vreun om cu viziuni politice radicale, pentru că nu este. Cei care au scris inscripția pe zid au îndreptat‑o contra tuturor românilor (sau moldovenilor) din Republica Moldo‑ va, vrând să‑i sperie, să‑i intimideze, să‑i demoralizeze, nu doar contra celor care lo‑ cuiesc în blocul de pe strada Ștefan Neaga. În primul rând, să‑i înfricoșeze. Cei care au scris‑o au transmis un avertisment. Vom ajunge și la voi și ne vom răfui și cu voi, nu doar cu ucrainenii.
De ce n‑a fost scrisă în română și de ce a fost scrisă în rusă? Pentru a ne spune că războiul se apropie, pentru a ne spune că în curând, așa speră ei, îl vor purta și pe teritoriul țării noastre, când vor transfor‑ ma în realitate această amenințare sinistră, care îi îndeamnă pe ruși să‑i omoare pe ro‑ mâni.
M‑am mai gândit la un lucru, că in‑ scripția a apărut de fiecare dată când rușii au invadat Ucraina. Scrisă cu litere negre, morbide, îndoliate, pe acel zid de cărămi‑ dă roșie, îmi amintește cum Stalin a ex‑ terminat populația românească din Re‑ publica Moldova după ce ne‑a ocupat. A vrut să șteargă orice urmă românească din zona noastră pentru a‑și justifica ocupația. Moartea românilor nu mai era doar un slogan, era o practică uzuală.
Spuneam că acest îndemn xenofob și putinist a fost șters de pe zid. Trebuie să vă spun deschis că nu a fost șters de reprezentanții primăriei, poliției, procuraturii, ci de mine însumi. Eu însumi am luat un spray de la un prieten pictor și am acoperit inscripția cu un strat de vopsea. Dar a apărut din nou după ce Rusia a invadat Ucraina.
Smerti rumânam / Moarte românilor. Mie mi se pare ceva foarte nasol, dar nu și poliției sau procuraturii, care nu au pornit nicio cauză de urmărire penală pentru a da de urmele autorului acestei inscripții fune‑ bre și războinice.
Același prieten pictor mi‑a dat un tub de vopsea neagră și am șters iar inscripția de pe zidul de pe strada Ștefan Neaga. Am fost azi și am acoperit‑o cu un strat gros de vopsea neagră. Negru doar cu negru poa‑ te fi scos.
Smerti rumânam / Moarte românilor. Acest îndemn seamănă cu o declarație de război. Oare, peste un timp, o să reapară pe acest zid?
(Acest text a apărut pentru prima dată în Germania, la Berlin, pe site‑ul Literarisches Colloquium Berlin: https://lcb.de)
