Cenk Gündoğdu, poet, dramaturg, traducător și lector universitar din Ankara, Turcia. În 2001 a fondat revista literară „Üç Nokta”, al cărei editor este până în prezent. Este deținătorul mai multor premii importante, printre care „Metin Altıok”, în 2013, pentru cartea „Issız”.
Cred că ăsta e locul
locul unde am atins marea prima oară
internatul e la început
la fel și sovietele
doar nemții sunt deosebiți
timpul lucrează periculos, neîncetat,
iată deci, aici zic
în fața mea
din dărâmături nu a rămas nicio urmă
în fața mea e mlaștină neagră
ce mă înghițea în fiecare zi
am început o viață plină de o amărăciune otrăvită
mijesc ochii din cauza soarelui
leandrul și iodul îmi ard nările
– brațul drept, înainte marș
de acum fluierul ne va culca,
fluierul ne va scula
alergat, pe loc repaus
iar alergat și iar
ne va fi dor de acasă, vom plânge pe ascuns ștergăndu‑ne ochii, cu șapca
vom săpa tranșee și vom suferi în tăcere
de rușine nu vom spune nimic, ne vor curge mucii și lacrimile înlăuntrul nostru
și se va mărșălui
spre marea în care credem din copilărie
– dacă ai cartela telefonică vrei s‑o suni pe mama
voiam să mor scufundat în adâncuri
respiram cu gura deschisă zilele acelea
m‑a forțat fără milă cu ochii injectați de sânge tușind, tușind
mă târam pe burtă în nisip înghițind apă…
– începeți cu a opta mișcare
aveam un radio mic negru cu trei baterii plin cu melodii grecești ce veneau de pe insulă
în acea vară fierbinte am vrut să dispar topindu‑mă
voiam să mă înec scufundându‑mă
– acest nepriceput nu va învăța îmi zisesem
în acele zile era un scorpion roșu, un ocean negru,
mă afundam în apă neîmpăcat cu acea vară,
acum ești așa cald așa nebunatic așa jucăuș cu tinerețea ta plină de viață, iată ai uitat tot și ai
ajuns până aici
te‑ai regăsit
– îmi iei și mie un sifon
sunt la colț sub umbrar
după 30 de ani cu fiica mea alături
în locul primelor mări, fericit, bucuros înghit apă, exact aici întreb viața
de înțelesul vieții
în locul unde voiam să mor să mă îngrop în întuneric, înțelegeți? cum?
în mările unde voiam să mor într‑o vreme ea se zbate să trăiască iar eu mă zbat pentru ea
– nu e Elsa cea care înoată…
Sânge
miroase a sânge peste tot
sânge de frate, sânge de iepure
sânge de dușman, e roșu al fratelui de sânge, e greu, e cald, rece, stătut,
nu poți spăla mâinile însângerate
sânge negru, căutat, găsit, luat, dat,
dat pentru cel luat,
ochii injectati plâng cu lacrimi de sânge pe cel răzbunat sau nerăzbunat,
luat din banca de sânge
sângele ce căra trupul celui însetat, stricat, golit, vopsit, tăios, pierdut, înspumat, pompat
miros a sânge creierele inundate de sânge, sânge fără sânge pătat, subțiat, îngroșat, uscat,
sânge fără preț dacă vorbește, sânge care nu rămâne pe pământ chiar dacă îl scaldă, cel ce
mi‑a intrat în sânge
cel ce mi‑l suge
cel ce îmi usucă sângele,
e plătit cu sânge tot ce a mai rămas în viață
miroase a sânge și cafeaua din casele celor însetați de sânge, nunțile, banii, pedepsele, florile,
nobilii, plebea, viețuitoarele, lucrurile, cei murdari, cei curați, cei grei, cei ușori, uriașii
conduc țări, plini de sudori de sânge, pentru a suge pe săturate
cei ce strigau răzbunare tac,
cu ochii injectați și fețele congestionate
aprobând sângele fecioarelor, ce curge în timpul distracției ofranda după unii, normal ca și
sângele reținut, înghițit, scuipat, vărsat de sărbători, la Kanlâgea, la Kandahar, sânge băut,
mâncat, mușcat, intrați în sânge,
hrăniți cu sânge trăiesc cu sânge pe cuțite și cearșafuri, somnul le miroase a sânge
adevărurile pierd, mor înghețate în miros de sânge
pâinea miroase de la sângele ce se scurge prin șanțuri în timp ce se caută,
eram sânge de turc RH negativ, sânge de kurd, sânge de grec, sânge de armean,
eu în afara tuturor ca și înlăuntrul tuturor
eram o hemoragie internă
sângele mulțimii, sângele copiilor
sângele eroilor
sânge de gherilă
sângele mării
sângele tău,
al lui, sânge de prieten
sânge de dușman
sânge de cal
de căruță,
de arab,
de femeie,
de apus,
de răsărit,
de drapel,
de sud.
o picătură de sânge a devenit un lac de sânge
și miroase, iată cum miroase…
Bine ai venit
La spital mi te‑au pus în brațe, am fugit, ajutor
am privit, o zbatere, un țipăt, un om, o picătură
nu știam cum să te țin, sunt uimit
mirat, trist te‑am luat, sus trei etaje, frumos cu frică, cu bucurie
cu trecutul cu viitorul, fără egal
tu te străduiai sa te ții,
eu să te țin
amândoi începători
amândoi reținuți
amândoi într‑o
neștiință
ți‑am căutat privirea
la început plin de uluire,
nu pe tine ci pe
mine mă căutam
de fapt voiam sa completez o piesă, un întreg din mâinile, fața și picioarele, sunt la locul lor
mi‑am zis,
toate sunt unde trebuie,
mulțumesc doamne, cum se schimbă omul cu o veste,
devine așa fericit așa de bine, din trecut în viitor se revarsă ca un somn binefăcător tot ce
înainte nu era iar acum este, mi‑am zis entuziasmat, s‑a nascut cu 3 kile trei sute, mi‑au
pus‑o în brațe, atunci ne‑am cunoscut, ne‑am privit, gura, nasul, ochii închisi,
mâini are, buricul e legat, picioarele nu subțiri ci subțirele de tot, sunt vrăjit și am vrut să știu
cine e
făuritorul acestei minuni,
cine ne‑a completat, pe tine cu mine, pe mine cu tine cine te‑a adus în casa noastră ce
privește spre parc azi 4 martie 2020
încă e frig afară, cum te voi proteja eu acum de lumea aceasta…
am pus pe masă o cană cu lapte proaspăt, cald am privit cu o tristețe nesfârșită
bine ai venit am zis
Elsa bine ai venit
dacă voi fi continuarea ta așa… înflorat…
(Traducere din limba turcă de Constanța Nermin Hogea)
