Ne apropiem vertiginos de sfârșit de an și casele mari de producție încep să scoată „artileria grea” în sălile de cinema, în speranța de a marca spiritele înainte de decernarea premiilor anuale cinematografice importante. Există puține șanse ca filmele pe care vi le propun astăzi să fie premiate, dar nici nu exclud apariția lor în lista scurtă. Cu o excepție: probabilitatea ca actrițele să ia premii la categoria specializată e destul de mare și veți înțelege imediat de ce. Ambele filme au drept protagoniste femei. Femei care trebuie să depășească situații extrem de dificile. Situații, cum să le zic? tipic femeiești… Iată deci două filme care – și demult așteptam asemenea creații puternice! – îmbratișează cauza feministă, dar fără halucinații ideologice de doi bani.
Sorry, Baby (Eva Victor, 2025). Eva Victor, realizatoarea filmului și cea care interpretează rolul principal, are doar 31 de ani și Sorry, Baby este debutul său cinematografic. Un debut cât se poate de promițător și vom urmări cu atenție evoluția carierei dumneaei. Lansat la Sundance Film Festival, filmul a luat premiul pentru cel mai bun scenariu și a fost prezent și în programul „Quinzaine des cinéastes” de la Festivalul de film de la Cannes.
Povestea narată de Eva Victor ne‑o aduce în prim‑plan pe tânăra și strălucita doctorandă în literatură Agnes, care face parte dintr‑un grup de studenți dirijat de profesorul Preston Decker, admirat de toată lumea și, pe deasupra, autor al unui roman care îi place mult lui Agnes. Într‑o seară, profesorul o invită pe doctorandă la o sesiune „de lucru”. Revenită acasă, Agnes îi povestește prietenei că a fost abuzată sexual… Până și‑a mai venit în fire, până și‑a luat inima în dinți și a mers la facultate să depună plângere, profesorul a și demisionat și plecat din oraș…
Tânăra realizatoare ne prezintă un proces lung de convalescență psihologică, de reinserțiune în viața cotidiană, proces pe care Agnes e nevoită să‑l construiască și să‑l parcurgă de una singură.
Pentru autorul acestor rânduri filmul a fost o revelație: este, pentru moment, surpriza plăcută a anului. Eva Victor reușește să ne povestească o dramă personală cu o infinită tandrețe, un adevart omagiu pentru setea de viață, pentru curaj și tenacitatea de a păstra demnitatea și integritatea umană în orice circumstanță.
If I Had Legs I’d Kick You (Mary Bronstein, 2025). Mary Bronstein este la doar al doilea ei lungmetraj, dar ținând cond de faptul că prima realizare a fost puțin semnificativă și fără mare ambiție (chiar dacă a jucat și Greta Gerwig în acel film), putem lesne afirma că suntem și aici la un veritabil debut cinematografic. Filmul a fost în competiția principală la Festivalul de la Berlin anul acesta. Nu a luat Ursul de Aur, dar Rose Byrne a fost premiată pentru cea mai bună performanță actoricească (vom menționa că la Berlin nu există secțiune feminină și masculină și că în 2024 premiul i‑a fost acordat actorului de origine română, Sebastian Stan, pentru The Different Man).
Primele minute bune ale filmului sunt un prim‑plan continuu. O vedem pe Linda, eroina principală, discutând cu cineva, cu propria fiică, deplasându‑se, enervându‑se, dar nu vedem nimic altceva, nicio altă față… Și iată‑ne aruncați direct în apele unei imense drame!
Linda este un medic psihoterapeut, dar mai e și mama unei fetițe care suferă de o boală grea, care necesită prezență și îngrijire continuă. Ameliorarea depinde, printre altele, de faptul dacă masa corporală a fetiței va atinge un nivel anume, ceea ce nu se întâmplă. E căsătorită, dar soțul ei este, din câte înțelegem, un marinar sau aviator și e plecat pe mult timp. Capac peste toate, apartamentul Lindei este inundat și devine de nelocuit. Și neplăcerile par a se acumula, ca un bulgăre de zăpadă…
Mary Bronstein ne prezintă o mamă care, elementar, nu mai rezistă presiunii. Ea încearcă din răsputeri să facă față, dar înțelegem că e la margine de ruptură. Spectatorul e confruntat cu o mare nedreptate și e pus la grea încercare. Greu acceptăm derularea evenimentelor, căci nu există un responsabil sau cineva de blamat pentru situația respectivă. (Poate barbatu‑său? Poate șeful ori colegul? Poate pacienta? Poate medicul fetei? Poate vânzătoarea care refuză să‑i vândă o sticlă de vin? Poate antreprenorul care nu execută lucrările la timp în apartamentul inundat? Poate gardianul de parking?…)
De văzut neapărat!
