Reverie

(Elevă în clasa a XI-a)

În adâncul unei odăi pline de negură
S-a încins făclia ce nu ardea pe păcură.
Combustibilul era cuvântul magic,
Ce readuce amintiri în modul cel mai tragic.


Era cuvântul „sat”,
Cuvânt ce provoacă imagini de neuitat,
Ce umezește ochii fără neglijare
Și naște dorința de a cădea în meditare,
Dorința de a scăpa de suferință,
Suferință, la rândul ei, provocată de neputință,
Neputința grea de a se întoarce în trecut
Și a savura fiecare clipă cu amănunt.


Într-un moment am reușit,
M-am refugiat în vis, unde am călătorit,
Am început cu nucul sacru de la poartă,
El era asemenea unui far ce-mi lumina ființa toată.
De câte ori eu l-am visat,
Căci multe amintiri mi-a provocat.
De câte ori eu am căzut,
Atâtea nuci din el am rupt.
La gust erau mărgăritare,
Când le-ncercam erau mai des amare,
Acum însă m-aș bucura mai tare,
Dacă le-aș primi, ar fi o favoare.


Brusc, într-un moment, trecusem pe lângă vatră,
Așteptând bunica să umple masa roată.
O, ce nostalgie, covorul roșu ca vinul din ulcior
Creează o lume dată uitărilor.
Nu știam cât eram de fericită,
Lângă cei dragi, împlinită,
Fără lacrimi și războaie,
Fără gândul că peste gardul țării un suflet moare.


Era pace.
Pe imașul plin de romanițe
O turmă de oi păștea,
Viața era o reverie împletită cu dorințe.
Dansând ușor pe cărarea copilariei,
Am întâlnit cățelul meu cu blana aurie,
Se uita atent, ca-ntotdeauna, cu acea privire,
Cu ochii blânzi, albaștri, ca niște safire.
Și, deodată, mă aflam din nou în odaia-ntunecată,
Realizând cu greu că nu va mai fi cale-ntoarsă.
M-a cuprins iar o îngrijorare,
Din lumea asta nu-i posibilă vreo evadare.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Alex Popescu

Sapă două morminte

Gust pământul casei,Unde mă întorc din fiecare dimensiune.Este sărat precum sângele, fierea, urina, rahatul și lacrimileCelui care mi‑a violat și ucis copiii, soția, mama, viața

Noutăți
Ivan Pilchin

western 1915

mi‑ai arătatun cartuș de aramăpe care l‑ai găsit înpământul grădinii noastre un cartușfără urmă de tragereieșit la suprafațădupă ploaia îndelungatădin această toamnă un semn al

Noutăți
Natalia Pîntea

Moartea în poezia Valeriei Coțofană

Recent, în colecția „Pulsar” a Editurii Prut, a apărut volumul de debut Pentru ce trăim și pentru cine murim? al Valeriei Coțofană, membră a atelierului

Noutăți
Marcela Benea

Sufletul Nataliei

Cum auzul îi slăbise aproape de totsonorul televizorului Natalieiera mereu dat la maxim –de‑aici și iritarea vecinilor.„Nu fac nimănui niciun rău.Ce vor ei de la

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *