(Elev în clasa a XI-a)
În valea blândă, unde timpul doarme,
Stă casa bătrânească, de doruri împodobită.
Cu pereți de piatră, cu inimi în lemn săpate,
Așteaptă tăcută istoria să-i fie povestită.
Pe hornul de lut fumul se leagănă ușor,
Ca o melodie ce plutește seara la izvor.
Pe aleea de piatră bătrânii pășesc lin,
Urmele lăsate, ca firul unui destin.
Prin casa bătrânească se aude ecoul vremii,
Un cântec de dragoste, plin de emoție și vibrații,
Și-n seara târzie, sub cerul înstelat,
Casa adoarme liniștită, sub povara de veacuri purtată.
