(Elev în clasa a XI-a)
În colțuri de amintiri, sub tavanul cald,
Un covor pe perete, povești îl desfășoară cu har.
În casa părintească, simbol al tradiției,
El țese legături între vremi și amintiri.
Culorile sale, ca un evantai deschis,
Păstrează taina unor clipe pline de fericiri.
Roșul aprins, ca dragostea ce nu se stinge,
Galbenul solar, ca zâmbetul ce rămâne în amintire.
Pe firele sale, timpul dansează în pas,
Povestind de părinți și copii, legați în același glas.
Țesut cu grijă, în fiecare nod ascunde
Răbdarea și iubirea, în fiecare frunză abundă.
În fiecare model, o poveste se ascunde,
De la primul pas al copilului la glasul părintesc care răspunde.
Și cândva, când vântul amintirilor îl atinge ușor,
Covorul de pe perete devine oglinda unui trecut plin de dor.
