duminică, am scos-o pe Daniela
în oraș, la o pizza.
la o altă masă,
stătea un artist în devenire
în compania unei bibliotecare
proaspăt divorțată,
pe care o am în lista de prieteni
pe Facebook.
la un moment,
soția mea s-a ridicat,
s-a dus la el
și i-a spus că-i place cum cântă.
după ce s-a șușotit cu însoțitoarea,
aruncându-ne priviri pe furiș,
cântărețul s-a apropiat,
mi-a strâns mâna
și mi-a zis că mă citește,
că l-au impresionat poeziile mele.
am chemat chelnerul
și am mai comandat
două pahare de vin.
scris în stele
[în clasa noastră,
doar eu și Diana eram din ’88,
ceilalți – din ’87.]
era, țin minte bine, decembrie 2000,
sfârșitul lumii așa și nu mai venise.
ne gândeam deja la vacanța de iarnă
și la alte chestii serioase de viitor.
în ziua aceea, Olesea venise la școală
cu nu știu ce revistă
și ne-a zis că ei, cei din ’87,
s-au născut în anul iepurelui
și că atunci când va fi timpul,
vor fugi de viața grea din sat,
iar noi vom rămâne să ne târâm zilele.
din câți eram,
doar eu și Diana am făcut studii
și am rămas în țară,
ceilalți s-au dus care și încotro –
Natașa e în Irlanda, Olesea e prin Franța,
Vera e-n Italia, Anatol s-a stabilit în Rusia.
viețuind în Moldova,
și eu, și Diana deseori scoatem foc pe nări*,
năpădiți de atâtea probleme – credite, copii,
medici.
Olesea
a avut atunci
dreptate…
bonjour, Parascovia
Ilievna!
când eram în școală,
Denis nu voia deloc să învețe,
mai ales nu-i era dragă
limba franceză.
– da’ la ce-mi trebuie ea mie,
Parascovia Ilievna, –
răspundea el în față
doamnei profesoare –
ce, eu o să mă duc în Franța?
a terminat câine-câinește nouă clase
și o școală profesională, la Bălți.
acum, Denis duce băieți la lucru
în Paris.
a ajuns șef de brigadă
și-și face casă cu două etaje în sat.
nota de plată
de ce, Mamă,
nu m-ai făcut
mai prost la carte,
dar mai descurcăreț
în viață?…
să pot face și eu lovele
din nimic
și să nu mai cer atâta
de la voi,
să nu dau banii pe cărți,
că mulți trăiesc și fără ele,
să am în casă
măcar o șurubelniță,
ca orice bărbat,
să mă uit la femeile străine
ca la o mașină nouă,
de care îmi doresc uneori,
să ascult manele
și să nu mă intereseze
finețurile estetice.
data viitoare,
Mamă,
te rog să mă naști la Briceni.
* Conform calendarului chinezesc, anul 1988 a fost al dragonului.
