De ce anume această carte? Pentru ca prezintă o altă perspectivă a termenului „iudă”, adică de trădător. Pentru că, de multe ori, compromisul este confundat cu actul trădării și numai acei care ajung să facă compromisuri știu cât de greu este să le fie credibilă acțiunea. Că au crezut sincer și dezinteresat în gestul lor, considerat a fi unul bine intenționat, menit să rezolve o anumită situație.
Romanul Iuda vorbește despre relațiile dintre evrei și creștini, pe de o parte, dar și despre conflictul dintre Israel și lumea arabă. Fiind susținător al soluției celor două state pentru conflictul israeliano‑palestinian, Oz încearcă să identifice, imparțial, prin intermediul personajelor sale, o ieșire din acest impas. Cei doi cuscri, certați din cauza opiniilor politice divergente, ajung să își înmormânteze unicul fiu (ginere), ucis în timpul unor lupte, iar moartea lui schimbă perspectiva de a vedea lucrurile dintr‑un singur unghi. Concluzie la care se ajunge mult prea târziu în cazul dat. Este greu să acopăr în câteva cuvinte multiplele substraturi pe care le conține Iuda, cert este că mie mi‑a schimbat mult percepția cuvântului „trădător”.
