O revenire așteptată în literatura basarabeană a fost cel de-al doilea volum de poeme al lui Ion Buzu, Realist și egal, Charmides, 2021. Așteptată întrucât cronicile la primul volum, 3ml de Konfidor, puțin generoase cu inegalitatea acestuia, au remarcat, totuși, unanim talentul autorului, forța poemelor și potențialitatea poeticii.
Senzația pe care am avut-o la o primă lectură este că acest volum reprezintă o trăire fragmentară, confuză a vieții, o viață în care, uneori, zilele se reduc doar la scurte momente de pauză și de observație, când „ o fată se apleacă și-i întinde niște mărunțiș unui cerșetor, părul ei lung îi atinge fața” (Zile cu roșu în calendar) și la reflexii de lungă durată, aproape de bilanț, când temele grave ale existenței sunt tratate cu un umor tranșant, când frica de moarte se manifestă noaptea cu productivitate: „Vecinul meu. Pur și simplu nu mai poate dormi./ Aprinde lumina în curte, ia lopata și/ începe să strângă bălegarul din grajduri/ (…)/ Vecinul meu încearcă din greu să pară/ o vietate folositoare la 1.45 noaptea” (O vietate fo- lositoare la unu noaptea), iar scăparea este întotdeauna căutată cu înverșunare.
Realist și egal continuă, în mare măsură, demersul volumului precedent. Se păstrează narativizarea poemelor, insolitarea, tema muncii (fie munca de la sat, fie cea pentru remunerare) în opoziție cu libertatea inerentă a individului, drama pe care o trăiește un om prins între piulițele unei mari companii, rateul ca dat, iar salvarea ca excepție.
Deosebirea o face, întâi de toate, construcția: dacă în 3ml de Konfidor poemele funcționează mai mult în mod separat, aici efectul fiecărui poem este amplificat de un altul, creându-se continuități care dau o mai mare greutate cărții per general. Volumul e structurat în trei părți: la revedere dulce putere, unde se reia tema muncii, a rateului, a existenței neadaptate; O frumoasă și reală negare a vieții, unde este vorba despre dragoste, mai curând, despre rateuri în dragoste; și Muntele, cu poeme care vorbesc despre călătorii inițiatice. Repetițiile deseori trec dintr-o secțiune a volumului în alta; nefiind tocmai „simetrice”, ele marchează metamorfoze: de la „vreau să știu cum e să stai/ într-un loc în care nu vrei să stai” la „Mă simțeam viu/ în acel loc cu tine/ și nu doream să mă simt viu în altă parte” (Joseph Smith și Cartea lui Mormon); de la „fețe ca niște bonuri de plată” (Zile cu roșu în calendar) la „mă uitam la tine/ ca la un extras de la bancomat/ când descoperi niște bani pe care nu-i așteptai” (Joseph Smith și Cartea lui Mormon); de la „viața mea,/ simplă și clară,/ ca liniuța de pe tubulețul cu testul HIV.” (Locul unde saliva se amestecă cu sângele) la „testul a ieșit cu o singură liniuță -/ toate testele arată o singură liniuță/ când ești salvat” (În ziua când era să devin tătic). Coincidențele, ca și comparațiile/metaforele, devin scurte momente de oglindire de sine: „Autobuzul în care ai urcat s-a intersectat cu/ autobuzul de pușcăriași,/ unul din ei, ras în cap,/ privea pe geam și privirile ni s-au intersectat,/ amândoi ne gândeam cum era să fie/ dacă ar fi fost altfel.” Sau „ratările/ care se resuscitează într-un circuit fără sfârșit/ ca un guvern mafiot/ care câștigă scrutinul la fiecare tur.” (un spațiu întins în care te poți da în urmă).
O altă diferență ar fi că se pune un accent sporit pe experiențe inițiatice, pe revelații ce țin de o existență la limită, o existență care presupune, la Ion Buzu, o formă sau alta de (pregătire de) călătorie, de evadare dintr-un spațiu atât fizic, cât și mental: „mintea caută o scăpare și o caută acum” (Lui Marx îi plăcea să se îmbete), „Am mers pe șinele de tren și mi-am spus/ că trebuie să fac ceva meaningful,/ Că nu mai pot așa, să mă scurg în oficii și pauze de masă” (Un om la viața lui trebuie să-și facă timp). Ultima secțiune a volumului este dedicată în special acestui tip de poeme.
La fel ca în 3ml de Konfidor, Realist și egal vorbește despre scriitură și despre condiția de scriitor într-un mod ludic, autoironic: „De fiecare dată când vin acasă/ trebuie să inventez o poveste/ pentru părinții mei,/ una credibilă, încărcată cu detalii/ și lipsită de contradicții” (Vechile șmecherii ale scriiturii) sau „(…) am învățat la istorie ce e letopisețul -/ o carte în care cineva notează ce se întâmplă/ (…)/ am cotrobăit după un caiet de 48 de foi și/ am scris pe copertă:/ Letopisețul Țării Moldova./ din 2000 până în… de Ion Buzu” (Letopiseț).
Realist și egal este un volum caracterizat de reflexivitate, ceea ce îi și priește. Autorul nu mai epatează, ci își asumă lecturile, privind dincolo de ele. E și un volum de bilanț, în care autorul contabilizează niște alegeri, niște experiențe, încercând să-și depășească blocajele.
