Nadejda Ivanov este o tânără cercetătoare din spațiul pruto-nistrean preocupată de structura imaginarului literar, dimensiune investigată în teza ei de doctorat Arhetipul animus-anima în proza lui Mircea Eliade. Investigarea operelor științifice ale lui Mircea Eliade, Carl Gustav Jung, Gilbert Durand, Gaston Bachelard ș.a. a avut un impact catalitic și stimulator în formarea unei exegete cu metodă, cu viziuni inedite asupra fenomenului literar basarabean.
Cartea de debut a Nadejdei Ivanov, Vladimir Beșleagă sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (Știința, 2021), marchează, fără teama de a greși, începutul unei noi etape în investigarea romanului basarabean. Despre proza lui Beșleagă s-au scris de la Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Andrei Țurcanu, Ion Simuț, Maria Șleahtițchi, Felicia Cenușă, Lucia Țurcanu etc. mai multe studii memorabile. În critica literară, cum spunea George Călinescu, contează un nou punct de vedere. Ceea ce aduce nou N. Ivanov în abordarea romanelor Zbor frânt și Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine, capodoperele maestrului nonagenar, este sondarea imaginarului, a inconștientului din perspectiva psihanalizei.
Hermeneutica profunzimilor aplicată asupra prozei lui Vladimir Beșleagă îi permite autoarei să treacă dincolo de text și de sistemul său teoretico-naratologic, ocupându-se de dimensiunea psihologică și reprezentările mitice proiectate în traumele unor personaje din proza lui Vladimir Beșleagă. Trebuie menționat că este un itinerar de cercetare curajos care necesită o pregătire solidă, întrucât cercetătoarea face apel la resorturile imaginare, la mituri, figuri mitice, credințe, pentru a explica pe îndelete drama omului fracturat de regimul totalitar comunist. Prin urmare, demersul hermeneutic decodifică enigmele existențiale și ontologice încifrate în ființa personajului și itinerarul lor simbolic de cunoaștere de sine.
Monografia Vladimir Beșleagă sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine începe cu o prezentare exhaustivă a viziunii criticii literare despre proza lui Vladimir Beșleagă, în special, se iau în vizor personajele principale – Isai și Filimon. Apoi, într-un spațiul generos explică nevoia abordării metodei comparatiste de cercetare în raport cu proza lui Vladimir Beșleagă, conceptul de imaginar și demersul metodologic de analiză al savanților Mircea Eliade, Carl Gustav Jung, Gilbert Durand, Gaston Bachelard – părinții fondatori ai noțiunii de imaginar. În Zborul frânt între dislocarea memoriei și regăsire ființială, Amintirile ca rostire a ființei, Drama copilului interior, Reprezentări și experiențe arhetipale ale apei,
„Viața” și „Moartea” nefericitului Filimon sau aspirația unității primordiale, Nadejda Ivanov urmărește devenirea ontologică a personajelor masculine, descifrând mesajul latent al inconștientului exprimat prin simboluri și imagini arhetipale. Sunt cercetate imagoul matern ca spațiu arhetipal al repausului spiritual, instinctul patern atât de pronunțat în comportamentul lui Isai, ghidat de prototipul tatălui protector și păstrător al ordinii, așa încât, menționează Nadejda Ivanov, „părinții deveneau și funcționau în text drept simboluri arhetipale, ancore ale individualității protagonistului” (p. 22). Cercetătoarea recunoaște în relația dintre frații Isai și Ile proiecția arhetipului umbra – „Imaginile tulburătoare din inconștient îi reamintesc protagonistului despre conflict, adică confruntarea celor două imagini contradictorii din interiorul său – personalitatea sa și Umbra proiectată pe Ile” (p. 25). Bunelul, în această construcție arhetipală a personalității lui Isai, simbolizează Bătrânul înțelept ce ghidează și oferă rezistență în calea cunoașterii de sine. Autoarea consideră că nucleul acestor figuri simbolice îl reprezintă copilul interior al protagoniștilor ce trebuie, spre finalul devenirii ființiale, să se identifice cu personalitatea personajelor, astfel, realizându-se cunoașterea de sine.
În analiza pe text, se insistă pe relația eului cu personajele feminine, personificări ale animei, mama–bunica–sora, și importanța lor la reintegrarea individualității lui Filimon. Relevant în acest sens e traseul oniric spre casa bunelului Andrei, Filimon se eliberează de presiunile realităților sufocante; monologul interior, tehnica fluxului de conștiință punând în prim-plan noi detalii despre destinul său tragic, ceea ce-i conferă posibilitatea înțelegerii depline despre cauza rupturii sale ontologice.
Amintirile, în acest context, reprezintă fluidul de informații venite din inconștient, sunt revelațiile profunde din ființa personajului, așa cum le numește autoarea. Eliberat din opacitatea memoriei afective constelează nucleul eului profund, mai exact, copilăria: „În imaginarul literar al romanelor lui Vladimir Beșleagă, susține Nadejda Ivanov, copilăria constituie geografia mitică despre care personajul trebuie să-și amintească pentru a-și recupera ființa. Ea este partea umbrită a identității ce exprimă emoții, afecte ale trecutul îndepărtat, unde figurile luminoase reactualizate transferă conștiința spre un topos imaginar” (p. 44). În aceeași ordine de idei, autoarea completează tabloul interiorității al personajelor cu analiza reprezentărilor și experiențelor arhetipale ale apei din romanele lui Vladimir Beșleagă.
De-a lungul investigației, sunt surprinse mai multe funcții și valori ale unei serii de imagini: întâlnirea simbolică dintre Isai adultul și copilul interi-or „înghițit” cândva de apele Nistrului; chemarea thanatică, renașterea simbolică din apa râului; regenerarea spirituală; accederea lui Filimon spre cealaltă dimensiune ontologică – în cele din urmă,
„Moartea terifiantă restituie lui Filimon ceea ce i-a luat pe nedrept viața: eternul feminin întrezărit în personajele feminine mama–sora–bunica” (p. 69). Nadejda Ivanov, când e cazul, nu ezită să abordeze romanul Viața și moartea nefericitului Filimon și din perspectivă mitică-arhetipală, reliefând motivul mitic al plecării eroului în căutarea ținutului îndepărtat, recunoscut atât de clar în matricea basmelor, miturilor și poveștilor cavalerești. Autoarea cercetează și un Jurnal de vise al maestrului, jurnal care se află la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogâlniceanu”. După ce analizează dimensiunea onirică și eșafodajul imaginar de figuri recurente: Mama, Casa, Satul, Apa, Copilăria, Tata, Bunica, Fiul, Fiica ș.a., N. Ivanov ajunge la concluzia că „Jurnalul Vise de noapte și zi (jurnal anteanti-octogenat) al lui Vladimir Beșleagă reprezintă o noutate atât pentru creația romancierului, cât și pentru literatura din spațiul românesc. Narațiunile onirice, deopotrivă cu imaginile simbolice-piloni regăsite aici, ar putea constitui un suport în edificarea unei interesante mitocritici” (p. 102). Cartea cuprinde și un dialog literar al Nadejdei Ivanov cu Maestrul Vladimir Beșleagă, în care sunt luate în discuție subiectele: jurnalul, relația cu părinții și proiecțiile lor în literatură, literatura, rolul ei în viața Domniei Sale și în societate în general.
