să faci gestul așa, de parcă aerul ar fi roz și l-ai cuprinde peisajul e călduț și-ți aparține
fiecare centimetru, câte-o culoare conține
apusul e o rochie fină, deasupra munților se-ntinde
vălul se mișcă încet, dezvelind drumuri și creste norii se culcă frumos pe-acele depărtări
lacul inspiră aerul pe gură și-l expiră pe nări
verdele copacilor se reflectă-n ochii tăi, ca-ntr-o poveste
soarele își face meseria, programează lumina noi doi, ca-ntr-un acvariu uriaș
cântece de păsări, voci melodioase, oaspeți la acest vernisaj magnolii și orhidee în fața noastră, ca după o vitrină
trecem treptat, de la senzorial la tactil nimic digital, doar natural
