Poezii din război

Ce ai tu în vedere, comandante,

când zici că jumate la sută am șanse să rămân în viață în acest război?

care jumătate ar

trebui s-o dau țării mele?

Poate ar trebui să-i dau picioarele mele și să-mi las mâinile

doar mâinile numai mâinile de la umeri în jos

Da, ar fi o variantă Luați-mi picioarele și lăsați-mi mâinile

doar cu mâinile astea o să mă descurc de minune

nu am nevoie de altceva

ca să țin automatul deasupra tranșeii nu am nevoie de altceva

ca să arunc grenade

nu-mi trebuie nimic altceva ca să apuc receptorul

și să-mi atrag focul asupra mea nu am nevoie de altceva

pentru a-mi lua în brațe propriii mei copii Dar oare o să-i mai pot îmbrățișa vreodată?

Oare o să mai pot îmbrățișa vreodată pe cineva?

Mâini am, mâinile mi-au rămas

dar oare voi mai avea vreodată această posibilitate?

Nu o să mai îmbrățișez niciodată pe nimeni cea mai grozavă femeie din lume

soția mea

în general nu aș vrea ca ea să vadă că doar jumătate din mine a rămas

Aș putea să-mi dau ochii țării mele iubite și să-mi las urechile

ca să aud din ce parte se aud exploziile și din ce parte răsună pașii soției mele ca să am timp să pregătesc grenadele și să sar în aer odată cu ele

Da, ar fi o soluție Iată ochii mei

aceștia sunt ochii mei luați-i

luați-mi ochii mei

ochiul meu drept și ochiul meu stâng vezi să nu-i încurci

cu dreptul e mai ușor să ochești ținta decât cu stângul

să țineți cont de asta vă dau ochii ei

și îmi las urechile urechile îmi sunt destul

de mai mult nici nu am nevoie doar de urechile astea

îmi ajung doar ele

țintuit într-un scaun cu rotile

în trecerea subterană orb și fără picioare cerșind de mâncare

de la gospodinele miloase sau de la cetățenii cumsecade obosiți pe străzile orașelor lor

acești boschetari fără picioare sunt peste tot cu copii și câini fără picioare

nu poți să treci de ei

te împiedici de ei peste tot invalizi de pe front

nu-i poți înconjura sunt prea mulți

oare nu ar fi mai bine să-i strângi pe toți după un singur gard de sârmă

sau poate comandante tu ai în vedere că

am 35 de ani

și am ajuns la jumătatea vieții mele

că sunt cu doi ani mai în vârstă ca Isus

Doamne Dumnezeule câte poți face în doi ani

de câte ori poți să-ți săruți soția

câte cuvinte frumoase îi poți spune mamei tale poți face doi copii

de altfel, comandante, tu ai copii? eu am patru

patru fete

Oxana Zoreana Hristina și Olesea o roadă bogată

dar eu îmi doream un fiu

dar și fetele sunt o mare bucurie comandante miliarde de secunde de bucurie comandante al cincilea va fi băiat

dacă tot am ajuns la jumătatea vieții mele cealaltă jumătate

o dau țării mele

aceasta e jumătatea pe care o dau păcat că doar aceasta

eu am trăit deja destul

nu am nici un fel de regrete dacă aș fi știut

aș fi trăit un pic altfel

dar cu tine cum rămâne, comandante? tu ai 49

se pare că tu ți-ai luat viața pe credit de la țara ta

eu te înțeleg

dacă e să considerăm 35 limita superioară tu ai depășit-o demult

tu ai ajuns la 49

un al treilea va muri de tânăr cineva care are 21

am dreptate, comandante?

așa e sau nu e așa, comandante? căci de ce să moară doi copii care au 10 si jumătate

copiii nu trebuie să moară aritmetica asta e diavolească în războiul acesta

diavolesc

de ce taci, comandante,? inima mea

îmi bate nebunește sub coaste

ca o cizmă din pânză impermeabilă

cum să-i dau țării mele doar jumătate din inima mea

când și așa ei îi aparține cu totul? Ce să-i spun?

artileria vrăjmașă ne bombardează din nou mai departe fiecare va vorbi doar cu arma sa doar pe ea o va auzi

că ai 35 că ai 49 sau că ai 21

doar pe ea o vei mai auzi

doar cu ea vei mai vorbi de acum încolo

Traducere din ucraineană de Dumitru Crudu

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *