Pașa are nevoie de iubire

mi‑am pus rochia aia de tigroaică
pe care am purtat‑o la ultimul
revelion împreună
și‑am plecat la dialog
cu Lena
te supărai mereu când te băgam
în poezie
dar poemul ăsta nu e despre tine
e despre trei tinere poete
care pierd noțiunea timpului
când e vorba de poezie
și noțiunea distanței
când e vorba de teatru
e despre trei tinere poete
care aleargă pe arterele Chișinăului
zâmbind trecătorilor
gândind gândurile trecătorilor analizând
din fugă
evenimentul care tocmai s‑a terminat
trei poete
care nici nu bănuiau
că merg să‑și întâlnească mama
în Casa de la Satiricus
– mamele noastre au fost născute
de aceeași mamă –
am ajuns la teatru transpirate
și‑am reușit să obțin încă un loc
am stat lângă Oxana
iar Lena a stat singură
în alt ungher al casei
mă uitam la Pașa
mă uitam cum mama îi șterge nasul
și‑l îmbrățișează
Oxana icnește lângă mine
vreau să iau contact cu ochii
Lenei
dar ea nu mă vede
ea o vede doar pe mama lui Pașa
și batista mamei
îl vede pe Pașa
și văd pe chipul ei că ar vrea să se ridice
și să‑i șteargă două în nas
Oxana clipește tot mai rar
iar eu mă gândesc la
iubire
Pașa are nevoie de iubire
dacă ar fi iubit
și‑ar șterge singur mucii
după
am mers să bem un vin
și nu, n‑am vorbit despre tine
am vorbit despre Andrei
poetele m‑au ajutat să îi scriu un mesaj
pe care nu i l‑am trimis
pentru că Pașa
are nevoie de iubire

Maria Ivanov