Pădurea Domnească

toate păsările goale
cântă
în Pădurea cu zimbri
broaștele astea mici
cât o unghie
mișună prin căpșuni
și te-am adus
În pădurea cu zimbri
ca să mă iubești mai mult,
aici nu-i despre teamă
îmbrățișează-mă
eu rămân lângă tine
și ne-așezăm lângă fân
în pădurea cu zimbri
aici pământul de sub picioare nu fuge
în pădurea Domnească
cu vin în pahare
ne îngălzim lângă foc
cu oboseala pe pleoape
cu oboseala și întunericul
în jurul nostru
ne încălzim lângă foc
și râdem
în pădurea Domnească
au rămas doar cei
care știu să iubească

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *