Jiří Našinec, scriitor și traducător ceh din limba română, a tradus în jur de 60 de volume din literatura română. Este deținătorul celui mai important premiu din Cehia, Premiului de Stat, acordat pentru întreaga carieră de traducător. L-a tradus aproape integral pe Mircea Eliade, scriitor foarte îndrăgit de publicul ceh, dar și mulţi alți scriitori din România sau din Republica Moldova, făcându-i cunoscuți cititorilor din țara lui Hrabal și Kundera: Iulian Ciocan, Aureliu Busuioc, Nicolae Rusu, Dumitru Crudu. Traducerile sale s-au bucurat de un mare succes în rândul cititorilor. Iulian Ciocan, tradus de Našinec, afirmă că are chiar mai mulţi cititori în Cehia decât în România sau în Republica Moldova.
Pentru traducerile din română, a obținut de-a lungul timpului diferite premii foarte importante. Astfel, în 2007 a primit Premiul Magnesia Litera, pentru traducerea în limba cehă a romanului lui Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, considerată cea mai bună traducere a anului. Este deținătorul Ordinului Național „Serviciul Credincios”.
Câțiva ani mai târziu, Uniunea Traducătorilor din Cehia i-a acordat Premiul Josef Jungmann, pentru transpunerea în limba cehă a romanului lui Bogdan Suceavă Venea din timpul diez.
Romanistul Našinec a fost mulţi ani profesorla Universitatea Carolină din Praga. Este primul traducător din limba română care primește cel mai important premiu literar în țara sa. Cu această ocazie, le-am adresat câtorva colegi de-ai săi în ale traducerii următoarele întrebări:
Cum ați defini munca de traducător a lui Jiri pe parcursul celor aproape cinci decenii de activitate, timp în care a tradus în jur de șaizeci de cărți din literatura română? Cum apreciați importanța sa ca traducător și a rolului său în promovarea și afirmarea literaturii române în Cehia?
OPERA SA DE TRADUCERE ESTE O OPERĂ DE CREAȚIE
Meritul de bază al lui Jiří Našinec în raport cu alți traducători din literatura română în limba cehă sau slovacă (dar consider că acesta reprezintă un aspect care se poate generaliza) este în primul rând faptul că, pe lângă cunoașterea excelentă a limbii-sursă (în cazul de față limba română), Našinec cunoaște foarte bine și în detaliu limba-țintă, ceha, propria lui limbă. Acesta este deja pe jumătate un talent de autor. Și, sincer să fiu, cred că în Našinec se ascunde un autor/scriitor mascat, care probabil că nu a fost niciodată pus în valoare. Našinec își cunoaște limba în detalii care depășesc adesea cunoștințele unor scriitori/autori de meserie, și aceasta atât pe verticală (așadar raportat la generațiile de scriitori care se succedă), cât și pe transversală, dacă ar fi să-l comparăm cu oricare dintre traducătorii din română contemporani sau chiar cu cei mai originali autori cehi ai momentului. Din acest punct de vedere, activitatea de traducere este, în cazul lui Našinec si al altora ca el, una de creație, de rescriere a operei literare, după ce a fost filtrată, pe de o parte, prin sensibilitatea și spiritul atât de bogate ale traducătorului și, pe de altă parte, prin cunoștințele lui profunde de limba română, dar în primul și în primul rând prin complexitatea și erudiția culturii generale de care se bucură Našinec.
Mircea Dan Duță, poet, traducător
ARTA TRADUCERII
Jiří Našinec este unul dintre intelectualii și oamenii de cultură cehi cu o vedere extrem de largă. Este nu numai traducător, dar și o personalitate culturală avizată, care s-a format în momentele istorice, politice și culturale dificile. În calitate de redactor și redactor-șef la Odeon, editură de vază din Cehoslovacia, a deschis drumul spre diferite literaturi și culturi europene, cu operele lor cele mai importante. S-a orientat nu numai spre literatura română, ci și spre cea franceză, modernă și clasică. Jiří Našinec și-a însușit cele mai bune tradiţii din diverse domenii – studii lingvistice, stilistice, culturale și traductologice –, care i-au permis să fie un profesor excelent de limba română la Universitatea Carolină din Praga, dar în același timp să ajungă şi la o artă a traducerii extrem de rară. Nu e deci nicio întâmplare că a primit atâtea premii pentru traducere – „Magnesia litera”, „Premiul Josef Jungmann”, dar și mai multe premii de stat cum ar fi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor în România și „Premiu de Stat pentru opera de traducător” în Cehia. E clar că cinci decenii de activitate înseamnă la Jiří Našinec inventivitatea neîncetată, zelul aproape frenetic de a veni cu o expresie necesară și complexă. Și totuși, la traducerile sale, această frenezie nu se manifestă: ele sunt calme, echilibrate, au un umor specific, câteodată și ironie, dar și energie atunci când trebuie.
Când ne uităm la traducerile lui Jiří Našinec, nu se poate să nu observăm interesul lui pentru operele literare nu prea cunoscute, dar extrem de importante. Fiecare traducere a lui aduce nu numai un text literar de calitate, dar și o viziune specifică românească, o înțelegere a universului neobișnuită sau chiar nemaivăzută. Nu e vorba numai de opera lui Mircea Eliade, dar și de prozele autorilor ca Ion D. Sârbu, Norman Manea sau Vasile Voiculescu. Însă cea mai interesantă achiziție literară a lui Jiří Našinec reprezintă traducerile sale din literatura moldovenească. Prin aceste traduceri el a demonstrat nu numai calitățile artistice ale literaturii moldovenești, ci și originalitatea imaginilor și importanța ideilor exprimate prin ea. Și trebuie spus că dl Našinec nu e singur în această intuiție de valoare a literaturii moldovenești. O dovedește atenția față de actualitatea ei manifestată în mai multe țări din Europa culturală de astăzi.
Libuša Vajdová, traducătoare cehă
UN TRADUCĂTOR EXCEPȚIONAL
Jiří Našinec este un fenomen absolut unic, iar meritul lui pentru promovarea literaturii române este esențial. Dânsul nu este doar un traducător excepţional, ci și un agent literar care a reușit să convingă mai multe edituri să publice în Cehia autori din România și Republica Moldova. Trebuie să adăugăm că mulți dintre acești scriitori n-au fost până atunci traduși nicăieri, iar datorită primirii bune în Cehia au devenit cunoscuți și în alte țări (cazul lui Petru Cimpoeșu şi al lui Iulian Ciocan sau al scriitorilor din provincie, mai puțin faimoși în țara lor, cum ar fi Gheorghe Stroe). Lista traducerilor lui Jiří Našinec este lungă, începând cu aproape întreaga operă a lui Mircea Eliade şi cu clasici ca Liviu Rebreanu şi continuând cu scriitori contemporani ca Laurențiu Fulga, Radu Tudoran, Ion D. Sîrbu, Norman Manea, Bogdan Suceava, Vlad Zografi ş.a. A introdus în Cehia câţiva scriitori din Republica Moldova: Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Nicolae Rusu, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu. Traducătorul însuși a spus într-un interviu că la comandă de la editură a tradus poate numai trei cărți. Deci avem de a face cu un creator adevărat al imaginii literaturii române și basarabene în Republica Cehă!
Jarmila Horáková, lector universitar cu specializare în literatură, cultură și civilizație românească, traducătoare cehă
Ad Jiří Našinec
Ca tânăr absolvent al unui liceu economic, dl Jiří Našinec s-a înscris la studiul limbilor română şi franceză la Universitatea Carolină din Praga. După absolvirea Facultăţii de Litere, la jumătatea anilor şaptezeci, a lucrat ca redactor la câteva edituri pragheze, înainte de toate la prestigioasa editură Odeon, specializată în promovarea literaturii universale. La câţiva ani după „revoluţia de catifea“ cehoslovacă a devenit chiar redactorul-şef al acestei edituri. Mai târziu s-a angajat ca lector de lingvisticâ română la Institutul de Studii Romanice din cadrul facultăţii pe care a absolvit-o cândva.
Trebuie însă o precizare importantă: cu timpul s-a adeverit că nu numai principala profesie, ci şi esenţiala misiune a lui Jiří Našinec este traducerea literară de care domnia sa se ocupă de aproape cinci decenii, cu mult entuziasm şi multă abnegaţie. Colegul nostru nu este primul traducător din limba română; deja în perioada interbelică şi în anii de după al Doilea Război Mondial apăreau la noi, din când în când, titluri din literatura română, însă tot timpul persista impresia că este vorba de o literatură exotică, oarecum îndepărtată pentru publicul cititor ceh (spre deosebire, de exemplu, de literaturile poloneză sau maghiară). Pe acest tărâm prea puţin explorat intră în anii optzeci traducătorul Jiří Našinec şi reuşeşte incredibilul: o literatură străină marginală şi aproape de neînţeles devine treptat-treptat un fenomen integrat pe deplin în cultura ţării noastre. Pentru această afirmaţie avem numeroase dovezi: nu numai premiile literare acordate traducerilor sale sau cronici favorabile în presa cehă, dar şi faptul că astăzi majoritatea cititorilor cehi „de rând” ştiu cine este Mircea Eliade sau care roman al lui Petru Cimpoeşu a obţinut prestigiosul premiu „Magnesia Litera”.
De ar fi să rezum în câteva puncte acele calităţi datorită cărora dl Jiří Našinec este cel mai însemnat şi emerit traducător din literatura română provenită din România şi din Republica Moldova, cu siguranţă n-aş omite următoarele aspecte:
– uriaşa hărnicie şi silintă a traducătorului: e suficient să vezi lista extrem de lungă a traducerilor sale, la care în fiecare an se adaugă 1-2 volume, plus alte traduceri pentru reviste, radio ş.a.m.d.;
– erudiţia şi competenţa sa în istoria şi cultura României graţie căreia se orientează perfect în literatura clasică, modernă, contemporană, dar şi în cea din Republica Moldova;
– universalitatea cu care se ocupă de întreaga istorie a literaturii române, de la baladele populare (Mioriţa) până la prozatori de azi, nefiind limitat la un curent sau la o epocă;
– o intuiţie de invidiat cu care alege din oferta târgului românesc de carte acele opere care – traduse – trezesc interesul cititorului ceh;
– o apropriere desăvârşită a muncii de traducător, sau mai bine spus a artei traducerii, ceea ce înseamnă căutarea şi găsirea unor soluţii adecvate care îi permit cititorului să se bucure de o lectură fără dificultăţi, ca şi cum opera ar fi fost scrisă iniţial în limba sa maternă;
– capacitatea dlui Našinec de a promova literatura română şi moldovenească nu numai prin traduceri, ci şi prin comentarii aprofundate – vezi postfeţele sale, studii de specialitate, comunicări la conferinţe de românistică, colaborări la dicţionarele de scriitori români apărute în Cehia.
Libuše Valentová, traducătoare și profesoară cehă
Meritul traducătorilor
Traduceri din literatura română în cehă au existat și înainte de Jiří Našinec, iar meritul traducătorilor mai vechi nu poate fi trecut cu vederea, atât în privința literaturii române clasice, cât și al efortului de a tălmaci opere contemporane începând chiar de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Jiří Našinec a construit pe această tradiție prin interesul său de cercetător, pasionat și sistematic, timp de o viața întreagă, cu o voință vie de a descoperi ceea ce este cel mai valoros și mai original în literatura română – prezentând toate acestea publicului ceh. Chiar și în perioada când traducerile din limba română se făceau ca parte a obligațiilor ideologice – fapt ce influența în prisma anumitor preconcepții și atitudinea publicului față de acestea – Jiří Našinec a avut mereu grijă să publice cele mai libere opere ale literaturii române, a căror valoare este una de lungă durată, care se ridică deasupra ideologiilor momentului. Într-o jumătate de secol a creat astfel o operă de traducere bine definită, a cărei primă ramură ca importanță o constituie lucrările epice ale lui Mircea Eliade, pe care le-a transpus în cehă aproape în întregime, iar o a două ramură se compune din romanele și prozele scurte moderne și contemporane românești și basarabene. Din aceste creații alege întotdeauna cu dragoste și cu un instinct literar solid, astfel contribuind în mod decisiv la modul în care este percepută literatura română astăzi, și anume ca una dintre literaturile mari și interesante ale lumii. Merită să menționăm și activitatea lui pedagogică, prin care încearcă să se asigure că vor exista continuatori ai demersului său.
Václav Jamek, scriitor, traducător ceh
