Anti Babylon 2022 – Chișinău

Proiectul Anti Babylon și-a propus să spargă granițele sau graalnițele autoimpuse ale poeziei limitate într-o limbă sau de linie pe hartă și să demonstreze că arta poeziei poate vorbi și poate fi înțeleasă oriunde ar fi citită. În acest an, proiectul Anti Babylon a avut participanți din cinci țări (Georgia, Armenia, Moldova, Ucraina și Germania), iar poemele lor de mai jos le veți citi datorită traducerii lucide, realizată de Alex Cosmescu și Dumitru Fanfarov.

Andro Dadiani, Georgia

Cerșeală

(poem pentru vocea cititorului)

Doamne, apără-mă de această iarnă,

De nepăsarea vecinilor,

De o scurgere de gaz,

Doamne, apără-mă de prăbușirea stațiilor de metrou.

Apără-mă de-a fi îngropat de viu, de acest oraș adică,

De scuarul de lângă stație,

De homofobie,

De homofobia din stația subterană,

Dar nu în felul în care poliția mă apără.

Apără-mă de lege

Sau, mai bine, de șobolanii care mișună prin găurile legii,

De-o putere mai mare decât legea, de faimă,

Apără-mă de puterea lui Superman și de lăcomie.

Apărându-mă de imitația de om care se trezește în mine în stradă,

Dă-mi mușchi naturali, dezumflați și deformați,

Naturali,

O, Doamne, naturali!

Naturali, înalți și zvelți!

Apărându-mă de naturali înalți,

Apără-mă și de înălțimi laoaltă,

Ca să-mi uit umilința.

Ca să evit lipsa de speranță mai înaltă decât mine,

Presiunile mai joase decât mine, →

Limbi mai lungi decât a mea,

Studiile de limbă,

Abrevierile limbii,

Ieșirile limbii, → →

Intrările limbii,

Sclintelile de limbă,

Lacrimile de pe limbă,

Sclintelile de limbă,

Răsucirile limbii,

Limba mușcată,
_

Doamne, apără-mă și de SIDA…

_

Mai întâi iartă-mi câteva lucruri și după aceea apără-mă:

Iartă-mi iubirea mea de fructe și legume.

Iartă-mă c-am aruncat cojile de măr,

Sângele lui Cain iartă-mi-l, temperamentul lui Ares,

Iartă-mă pentru că nu am înțeles greutatea și profunzimea adevărului tău

(iartă-mi gândirea bidimensională),

Iartă-mă că m-am furișat nevăzut de la nunta mea.

Iartă-mă c-am distrus castelele de nisip construite de copiii vecinilor și am fugit în ogradă,

Iartă-mi religiile feudale,

Religiozitatea, în general, iartă-mi-o;

Viziunile inegale,

Glumele știrbe,

Pădurile nebătătorite.

Iartă-mi fascismul și victimele din Ifigenia,

Cozile tăiate ale lui Samson și cântecele fără cuvinte,

Iartă-mi romantismul după Auschwitz,

Iartă-mi țoalele chitite care au sacrificat pielea,

Iartă-mi 9 aprilie și iartă-mă pentru 17 mai și

Apără-mă, Doamne, de 17 mai.

Doamne, apără-mă,
Doamne, mântuiește-mă,
Doamne, apără-mă de 17 mai.

Doamne, apără-mă de SIDA,

Da!

→Doar dacă mai vrei să mă aperi de asta. Nu-mi mai este frică,

Dar trebuie să te rog să mă aperi de câinele meu flămând

Și mai vreau să mă aperi de ticăloși agresivi

(doar dacă ție însuți nu-ți e frică și dacă ai coaie să o faci).

Doaaaaaamne și Sfântule Gheorghe de Gorijvari!

Apără-mă de scumpirea facturilor,

Apără-mă de acuzațiile de crimă,

Nu mă poți apăra de lipsa asta de aer?! X

Așa că cel puțin apără-mă de inevitabilul cancer,

Oooooo, pe bune acum, pe bune, apără-mă de asta,

Apără-mă de ciumă și de întuneric, la fel,

Te implor.

→Apără-mă de maimuțărelile copilăroase,

Apără-mă de orbire,

De ochelari roz,

De-o pușcărie cu zidurile roz,

De hipopotami zburători roz și

De supravegherea de către serviciile de securitate ale statului…

| Ei bine, apără-mă și de asta, dar apără și Securitatea de supravegherea ta.

→ →Apără-mi câinele de amantul lui,

Apără-mi amantul de mine,

Apără-mă de amantul meu plictisit,

Pe mama de-o maternitate mai mare decât o mamă,

Pe tata de mama,

Pe mama de tata,

Pe tata de întârzierile la lu…

_

O, Dumnezeule!

_

Apără-mă de-a-mi da pe față fetișurile,

De lenjeria tatei,

Sau, mai bine, de mirosul ei atrăgător.

De dragul plăcerii,

Ascunde sutienul mamei,

Pe care în sfârșit nu-l mai port,

Și apără-mă de-a-mi privi prin gaura cheii de la baie tatăl și mama…

_

Vai, cum m-am schimbat?

Vai, ce s-a întâmplat cu mine?

Dacă prietenii mei vor afla…

Sper că prietenii mei nu vor afla…

Dacă prietenii mei vor afla…

Sper că prietenii mei nu vor afla…

|Vai, dacă prietenii mei vor afla…

Vai,dacăprieteniimeivorafla…

Vai,dacăprieteniimeivorafla…

Vai,dacăprieteniimeivorafla…

Vai,dacăprieteniimeivorafla…

O, Dumnezeule, te implor.

O, n-o spune nicăieri.

Apără-mă sub poala ta

Cu mâinile alea mari și sexy pe care le ai.

Dacă prietenii mei ar afla numai cât de invidios sunt pe succesul lor…

Doa|mne, mântuiește-mă, Doamne, mântuiește-mă,

Doamne, apără-mă de prieteni ca mine!

Doa|mne, mântuiește-mă, Doamne, mântuiește-mă,

Doamne, apără-mă de tâmpiți ca mine!

Doa|mne, apără-mă, Doamne, apără-mă, Doamne

D|ame d|amne d|ume D|ame D|une

Dnm dprm

Dnm dprm

Dmm

_

Ce dracu’ e asta,

De ce se împușcă unii pe alții în halul ăsta?

Vino cu mine, nu pleca nicăieri,

Te vor termina,

Nu ieși afară,

Știu că ți-ai pierdut credința în orașul ăsta și

Probabil te gândești că ești atât de fraier,

O să-ți spun, ai devenit fals,

Dar e mai bine pentru tine să rămâi.

A trecut mult timp de când Moscova nu mai crede în lacrimi,

Aici vei plânge, ei te vor ajuta,

Poate te mai gândești,

Rămâi aici, într-adevăr, e mai bine pentru tine.

_ _

Doamne, cum tremuri,

Doamne, ce rece ești,

Vino cu mine,

Îți voi dezgheța picioarele,

Voi turna apă caldă în lighean.

Vino cu mine, păpușă,

Lasă-mă să te ridic și să te iau cu mine,

Vino, te voi adăposti, Doamne.

Tatev Chakhian, Armenia

Migrant point

Europa –

pentru a ne înțelege mai bine

am învățat câteva din limbile tale,

dar tu nici măcar n-ai încercat să-mi pronunți numele corect.

La prima noastră întâlnire

am râs în hohote – cum obișnuiau oamenii mei,

apoi am urlat de durere – cum obișnuiam,

dar tu m-ai avertizat

că aici după orele 22 orice sunet este considerat zgomot.

Europa –

m-ai surprins cum am făcut-o eu însămi,

am devenit mai palidă și mai blondă decât tine,

am ajuns să mă simt în apele mele când țip la protestele tale

împotriva celor pe care nu i-am ales.

În nopțile bărbaților tăi cu ochi albaștri, cu sânge albastru, cu pașapoarte roșii,

ți-am văzut visul,

dar diminețile tale nu mi-au aparținut niciodată, Europa.

Ai făcut dragoste cu mine, dar mâna nu mi-ai cerut-o.

Europa –

ai așteptat poveștile celor o mie și una de nopți,

dar din întunericul copilăriei mele

plin de bombardamente și țipete de război

nu mi-am putut aduce aminte niciuna…

Copiii dinăuntrul meu au crescut…

Soldații dinăuntrul meu sunt epuizați…

Călătorii dinăuntrul meu s-au rătăcit definitiv…

Am venit să mă așez pe genunchii tăi și să fiu nimeni,

să mă liniștesc o vreme…

Europa –

inima mea e mai grea decât aceste 56 de kg pe care le vezi,

dar dacă de inima mea nu-ți pasă,

atunci nu-mi jindui nici corpul.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

pe strada olha kobylyanska din cer-

năuți măturătorul de bronz cu trandafiride bronz scutură de ani caldarâmul reînvie în piatră urmele lui eminescu calcpe ele trandafirii se-nroșesc se agață cughimpii de

Noutăți
Marcela Benea

Luptător

Știu despre mine că nu-mi aparțin.Brațele-mi nu îmbrățișează –am doar două mâini purtătoare de armă,instruite cum să omoare. Picioarele-mi sunt mereu în alertă,obosite, sunt în

Noutăți
Romeo Aurelian Ilie

Țipete cu tocuri cui

Nadejda Ivanov (născută în 1988) este doctor în filologie, cercetător știinţific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al USM, redactor-șef al revistei „Limbă,

Noutăți
Nicolae Popa

Călătorie spre Frasinul Gigant

(fragment) Deasupra unei râpi prăpăstioase crește un cireș sălbatic mult mai înalt decât copacii păduricii din jur. Iar în vârful cireșului tronează un cuibar clădit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *