Proiectul Anti Babylon și-a propus să spargă granițele sau graalnițele autoimpuse ale poeziei limitate într-o limbă sau de linie pe hartă și să demonstreze că arta poeziei poate vorbi și poate fi înțeleasă oriunde ar fi citită. În acest an, proiectul Anti Babylon a avut participanți din cinci țări (Georgia, Armenia, Moldova, Ucraina și Germania), iar poemele lor de mai jos le veți citi datorită traducerii lucide, realizată de Alex Cosmescu și Dumitru Fanfarov.
Andro Dadiani, Georgia
Cerșeală
(poem pentru vocea cititorului)
Doamne, apără-mă de această iarnă,
De nepăsarea vecinilor,
De o scurgere de gaz,
Doamne, apără-mă de prăbușirea stațiilor de metrou.
Apără-mă de-a fi îngropat de viu, de acest oraș adică,
De scuarul de lângă stație,
De homofobie,
De homofobia din stația subterană,
Dar nu în felul în care poliția mă apără.
Apără-mă de lege
Sau, mai bine, de șobolanii care mișună prin găurile legii,
De-o putere mai mare decât legea, de faimă,
Apără-mă de puterea lui Superman și de lăcomie.
Apărându-mă de imitația de om care se trezește în mine în stradă,
Dă-mi mușchi naturali, dezumflați și deformați,
Naturali,
O, Doamne, naturali!
Naturali, înalți și zvelți!
Apărându-mă de naturali înalți,
Apără-mă și de înălțimi laoaltă,
Ca să-mi uit umilința.
Ca să evit lipsa de speranță mai înaltă decât mine,
Presiunile mai joase decât mine, →
Limbi mai lungi decât a mea,
Studiile de limbă,
Abrevierile limbii,
Ieșirile limbii, → →
Intrările limbii,
Sclintelile de limbă,
Lacrimile de pe limbă,
Sclintelile de limbă,
Răsucirile limbii,
Limba mușcată,
_
Doamne, apără-mă și de SIDA…
_
Mai întâi iartă-mi câteva lucruri și după aceea apără-mă:
Iartă-mi iubirea mea de fructe și legume.
Iartă-mă c-am aruncat cojile de măr,
Sângele lui Cain iartă-mi-l, temperamentul lui Ares,
Iartă-mă pentru că nu am înțeles greutatea și profunzimea adevărului tău
(iartă-mi gândirea bidimensională),
Iartă-mă că m-am furișat nevăzut de la nunta mea.
Iartă-mă c-am distrus castelele de nisip construite de copiii vecinilor și am fugit în ogradă,
Iartă-mi religiile feudale,
Religiozitatea, în general, iartă-mi-o;
Viziunile inegale,
Glumele știrbe,
Pădurile nebătătorite.
Iartă-mi fascismul și victimele din Ifigenia,
Cozile tăiate ale lui Samson și cântecele fără cuvinte,
Iartă-mi romantismul după Auschwitz,
Iartă-mi țoalele chitite care au sacrificat pielea,
Iartă-mi 9 aprilie și iartă-mă pentru 17 mai și
Apără-mă, Doamne, de 17 mai.
Doamne, apără-mă,
Doamne, mântuiește-mă,
Doamne, apără-mă de 17 mai.
Doamne, apără-mă de SIDA,
Da!
→Doar dacă mai vrei să mă aperi de asta. Nu-mi mai este frică,
Dar trebuie să te rog să mă aperi de câinele meu flămând
Și mai vreau să mă aperi de ticăloși agresivi
(doar dacă ție însuți nu-ți e frică și dacă ai coaie să o faci).
Doaaaaaamne și Sfântule Gheorghe de Gorijvari!
Apără-mă de scumpirea facturilor,
Apără-mă de acuzațiile de crimă,
Nu mă poți apăra de lipsa asta de aer?! X
Așa că cel puțin apără-mă de inevitabilul cancer,
Oooooo, pe bune acum, pe bune, apără-mă de asta,
Apără-mă de ciumă și de întuneric, la fel,
Te implor.
→Apără-mă de maimuțărelile copilăroase,
Apără-mă de orbire,
De ochelari roz,
De-o pușcărie cu zidurile roz,
De hipopotami zburători roz și
De supravegherea de către serviciile de securitate ale statului…
| Ei bine, apără-mă și de asta, dar apără și Securitatea de supravegherea ta.
→ →Apără-mi câinele de amantul lui,
Apără-mi amantul de mine,
Apără-mă de amantul meu plictisit,
Pe mama de-o maternitate mai mare decât o mamă,
Pe tata de mama,
Pe mama de tata,
Pe tata de întârzierile la lu…
_
O, Dumnezeule!
_
Apără-mă de-a-mi da pe față fetișurile,
De lenjeria tatei,
Sau, mai bine, de mirosul ei atrăgător.
De dragul plăcerii,
Ascunde sutienul mamei,
Pe care în sfârșit nu-l mai port,
Și apără-mă de-a-mi privi prin gaura cheii de la baie tatăl și mama…
_
Vai, cum m-am schimbat?
Vai, ce s-a întâmplat cu mine?
Dacă prietenii mei vor afla…
Sper că prietenii mei nu vor afla…
Dacă prietenii mei vor afla…
Sper că prietenii mei nu vor afla…
|Vai, dacă prietenii mei vor afla…
Vai,dacăprieteniimeivorafla…
Vai,dacăprieteniimeivorafla…
Vai,dacăprieteniimeivorafla…
Vai,dacăprieteniimeivorafla…
O, Dumnezeule, te implor.
O, n-o spune nicăieri.
Apără-mă sub poala ta
Cu mâinile alea mari și sexy pe care le ai.
Dacă prietenii mei ar afla numai cât de invidios sunt pe succesul lor…
Doa|mne, mântuiește-mă, Doamne, mântuiește-mă,
Doamne, apără-mă de prieteni ca mine!
Doa|mne, mântuiește-mă, Doamne, mântuiește-mă,
Doamne, apără-mă de tâmpiți ca mine!
Doa|mne, apără-mă, Doamne, apără-mă, Doamne
D|ame d|amne d|ume D|ame D|une
Dnm dprm
Dnm dprm
Dmm
_
Ce dracu’ e asta,
De ce se împușcă unii pe alții în halul ăsta?
Vino cu mine, nu pleca nicăieri,
Te vor termina,
Nu ieși afară,
Știu că ți-ai pierdut credința în orașul ăsta și
Probabil te gândești că ești atât de fraier,
O să-ți spun, ai devenit fals,
Dar e mai bine pentru tine să rămâi.
A trecut mult timp de când Moscova nu mai crede în lacrimi,
Aici vei plânge, ei te vor ajuta,
Poate te mai gândești,
Rămâi aici, într-adevăr, e mai bine pentru tine.
_ _
Doamne, cum tremuri,
Doamne, ce rece ești,
Vino cu mine,
Îți voi dezgheța picioarele,
Voi turna apă caldă în lighean.
Vino cu mine, păpușă,
Lasă-mă să te ridic și să te iau cu mine,
Vino, te voi adăposti, Doamne.
Tatev Chakhian, Armenia
Migrant point
Europa –
pentru a ne înțelege mai bine
am învățat câteva din limbile tale,
dar tu nici măcar n-ai încercat să-mi pronunți numele corect.
La prima noastră întâlnire
am râs în hohote – cum obișnuiau oamenii mei,
apoi am urlat de durere – cum obișnuiam,
dar tu m-ai avertizat
că aici după orele 22 orice sunet este considerat zgomot.
Europa –
m-ai surprins cum am făcut-o eu însămi,
am devenit mai palidă și mai blondă decât tine,
am ajuns să mă simt în apele mele când țip la protestele tale
împotriva celor pe care nu i-am ales.
În nopțile bărbaților tăi cu ochi albaștri, cu sânge albastru, cu pașapoarte roșii,
ți-am văzut visul,
dar diminețile tale nu mi-au aparținut niciodată, Europa.
Ai făcut dragoste cu mine, dar mâna nu mi-ai cerut-o.
Europa –
ai așteptat poveștile celor o mie și una de nopți,
dar din întunericul copilăriei mele
plin de bombardamente și țipete de război
nu mi-am putut aduce aminte niciuna…
Copiii dinăuntrul meu au crescut…
Soldații dinăuntrul meu sunt epuizați…
Călătorii dinăuntrul meu s-au rătăcit definitiv…
Am venit să mă așez pe genunchii tăi și să fiu nimeni,
să mă liniștesc o vreme…
Europa –
inima mea e mai grea decât aceste 56 de kg pe care le vezi,
dar dacă de inima mea nu-ți pasă,
atunci nu-mi jindui nici corpul.
