Din punct de vedere al fizicii, legea atracției instituită de Isaac Newton ne dezvăluie că două corpuri din natură se atrag reciproc printr-o forță direct proporțională cu produsul maselor lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Iar o vorbă din popor ne spune că „Orice se aseamănă se adună”. Tehnica acuarelei și stilul rebel al graficianului Tudor Bantuș merg mână în mână cu această lege. Acuarela – o femeie capricioasă care uneori poate fi încăpățânată prin caracterul ei imprevizibil, alteori gingașă și elegantă, graficianul – spirit rebel datorită tinereții lui, dar și opoziției față de normele academice. La ce rezultat trebuie să ne așteptăm în urma acestei coeziuni? La experimente ce elaborează combinații de elemente folclorice ale diferitelor culturi și încălcarea tuturor limitelor picturale.
Tudor Bantuș este un artist tânăr originar din zona de nord a Moldovei, mai exact raionul Dondușeni, născut în toamna anului 2000. Începând cu vârsta de opt ani, în paralel cu studiile la Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” din Dondușeni, a urmat timp de patru ani cursurile de desen ale școlii de arte „Mihail Bătrânu” din același oraș. Nu vreau să fiu acuzată că dramatizez niște subtilități ale vieții lui, dar în momentele în care l-au bântuit diferite îndoieli, spunea: „viața m-a pedepsit atunci când am încercat să mă îndepărtez de artă”, universul oferindu-i din nou oportunități de dezvoltare. Pregătirea sa ca viitor specialist a avut loc la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice în perioada 2019–2026, cu un an de pauză între programul de licență și masterat, în clasa profesorilor Aliona Timuță și Gheorghe Diaconu. Cu situații care mai de care, așa cum este perioada studenției pentru toți, cea mai neprevăzută provocare pentru Tudor a fost pandemia de COVID. În ciuda acestui fapt, învățământul la distanță din primul an de studii i-a servit drept posibilitate de a-și dezvolta capacitatea de a fi autodidact cu propria artă. Ca orice embrion la etapa de formare, se lasă inspirat din diferite surse: folclorul românesc, mitologia diferitelor popoare, arta japoneză, scrierile lui Mircea Eliade și mulți artiști naționali.
O latură neobișnuită în portofoliul său artistic sunt lucrările ce îmbină elemente din cultura niponă cu cea românească, de exemplu, acuarela Mărțișor Monogatari, din 2025, unde o japoneză în kimono agață un mărțișor pe ramura unui copac. Nu ascund faptul că s-a inspirat din compoziția picturii Mărțișor, din 1975, a lui Igor Vieru. O altă lucrare din acest an este Încet, încet, urcă, unde un chip moldav este îmbrăcat în portul popular japonez.
În seria Ecouri mioritice, tânărul grafician își arată preocuparea pentru interpretarea baladei populare Miorița, dar nu îi oferă mioarei un aspect zoomorf, așa cum e descrisă în baladă, ci, cum am menționat mai devreme, încalcă limitele picturale experimentând noi forme. Miorița este o fată tânără, cu coarne și blană în loc de păr (în Balada), cu un toiag la îndemână (în Spirit of Lost Valleys) sau acoperită cu flori (în Golden Drops of Spring), toate din 2026. Nuditatea tuturor acestor miorițe poate fi un motiv erotic, însă voi contrazice părerea, fiindcă goliciunea în cazul dat e un simbol al castității și candorii sufletului, miorița e dezgolită pentru că nu are nimic de ascuns și e demnă în fața adevărului. Culorile acuarelei nu au un hotar bine conturat, tehnica wet on wet (umed pe umed) decide unde se începe și se termină clarobscurul, dar pe alocuri unele nuanțe ale vopselelor se împletesc cu tonurile din fundal. În asta constă farmecul acestei „femei capricioase” numite acuarelă, niciodată nu știi cum va reacționa la aplicarea culorilor.
O doză de patriotism ce se manifestă în interesul pentru istoria națională vedem în cele patru portrete de domnitori cu nume scurte: Dimitrie, Vlad, Mihai și Alexandru, toate patru din 2026, în acuarelă, bineînțeles, cu dimensiunile de 26 x 36 cm. Nu avem nevoie de numele de familie pentru a identifica figurile marcante care au constituit narațiunea istoriei. Spre deosebire de Ecouri mioritice, aici Tudor Bantuș aplică liniile albe pentru a delimita chipurile de domnitori, pentru că culorile se distorsionează într-un mod radical una în alta, iar aceste contururi echilibrează compoziția portretului.
Încă este în căutare de sine – de altfel, învățăm în fiecare zi a vieții noastre și e absolut normal să fie așa, m-ar îngrozi gândul dacă le-am ști pe toate și nu am descoperi lucruri noi. Sunt curioasă ce experimente ne rezervă pentru viitor tânărul artist, dar până atunci să ne bucurăm de creația pe care o oferă lumii.
