Notă introductivă
Sursele de inspirație ale acestui poem au fost două evenimente importante ale anului 2022: primul – războiul din Ucraina; al doilea – femeia în lanț din China, o sclavă sexuală răpită și vândută de traficanți în regiunea Shifeng, Xuzhou, provincia Jiangsu. Când a fost găsită, avea limba tăiată, era fără dinți, iar în jurul gâtului avea un lanț, starea sa psihică și abilitățile de comunicare erau puternic afectate și suferea de grave dizabilități fizice; în urma violurilor, ca metodă„tradițională”, a născut opt copii. Incidentul a schimbat sensul cuvântului „mamă”, care a devenit apoi unul dintre cele mai vulgare în vocabularul limbii chineze. După ce cazul a fost dezvăluit pe internet, a provocat un val imens de furie, cu zeci de milioane de reacții instantaneu, dar și atacuri critice dure față de mass-media oficială și față de sistemul legal care tolera aceste practici. Niciodată, de la Masacrul din Piața Tiananmen din 1989, în China nu a mai existat o atât de uriașă mișcare de protest și de iluminare spirituală. Eu am numit-o „Tiananmen-ul privat”.
***
și alba zăpadă se poate transforma într-o mașinărie infernală
să strivească atât de multă moarte într-o singură viață
atâtea fantome ieșite dintr-o singură moarte
lacrimile lui Pușkin
lacrimile Tsvetaevei
mormane de lacrimi pe umerii statuilor de bronz metalul
nu se topește
rime amanetate pe nimic târâte prin
inimi precum scoicile goale
un poem ar putea fi (și chiar este) o groapă comună a poeziei
un mormânt îndesat cu dureri atât de tare încât lacrimile
nu pot pătrunde
la zece mii de kilometri distanță aceeași primăvară proaspătă
ca o claviculă spartă de cuie o catastrofă
aduce altă catastrofă carne și sânge reciclate
reciclate pentru uitare așa de multe fantome
încă târându-se către înviere și către morminte goale
tot molozul ruinelor încape în gurile lor
amăgindu-ne că vremea disperării
este ceva nou
de ce drumul acesta mocirlos și neînsuflețit nu are sfârșit?
pădurea de brazi gri-verde ochii reci de gheață
de ce sunt râncezi precum soarele palid?
fermecătoare Katie Natașă de sânii voștri s-au lipit schijele
ca niște proaspăt culese ciuperci roșii
asta este mult așteptata voastră întoarcere acasă?
o pasăre a înroșit cerul într-un oraș al altcuiva
o fi voie să zboare și în visele voastre oare?
găvanele craniilor se uită la străzi găurite de bombe
am doar o întrebare la ce folosește asta?
până unde coboară scara asta până ajunge
înăuntrul copiilor e un vacuum o minge de foc o să le
explodeze
adânc înăuntrul inimilor lor oare lumea a fost orbită
de focul acesta deja?
tunelul acesta din corpul unei mame
duce către lanțuri duce către minciuni
un imens pian spart bucată cu bucată zi de zi
valurile oceanului se sparg urzicile și oamenii tremură în vânt
mama cel mai umil cuvânt cel mai murdar
acoperit cu straturi de pete de sânge
și cu dimineți buimace
ce o păzesc îi supraveghează sfârtecata limbă maternă
ce ne păzesc în adăpostul antiaerian al rușinii
aceleași cămăși zdrențuite și târâșuri pe pământ scurmând
rămășițe umane
tunelul ombilical ne permite să vedem un drum sub pază
săpate în corpurile noastre cadavre pliate peste cadavre
pentru totdeauna goale oh ascultă vaietul vântului nu are
istorie
o specie care nu poate salva mame nici măcar nu merită o
apocalipsă
dar aceasta este într-adevăr ziua apocalipsei
un vierme poartă nenumărate nuanțe ale întunericului
nume zbârcite
ghemuite pe fiecare piatră hoarde de fantome și de refugiați
e primăvară cele mai proaste știri pătate de sânge încolțesc
mai repede decât frunzele verzi petele de sânge acoperă alte
pete suprafețele noastre uscate
aproape la fel ca ficțiunile o pierdere chiar sub ochii noștri
fantomele de acasă se împrăștie și dispar mai repede decât
lacrimile ochilor
vaginul uzat al unei mame trebuie să continue să fie uzat
desenează orbita unei planete, este non-distanța dintre
moarte și moarte
un martie netrecut întreabă există cu adevărat o cale de
întoarcere?
chipul primăverii care lasă în urmă o vrajă fiind mângâiat
clar și mai clar
ca o decorație de tinichea
o crimă nu-și amintește începutul ci doar greutatea umbrelor
care nu pot umple nimic pe Coridorul Morții doar găuri de
obuz
în forme umane
se oprește la un adăpost părăsit pe un drum pustiu
mâna murdară de pe butonul roșu răsucește ușor stamina
distrugerii
discută războiul la cină paharele și farfuriile zornăie delicat
limbi cadaverice lingând focuri din copii carbonizați
timiditatea atât de gustoasă îți salvează corpul
îl face să putrezească în liniște și blândețe îți salvează tăcerea
îți cercetează plămânii cu niște explozivi salvează o viață care
se scurge într-o secundă
nu-i nimic deosebit doar o crimă
te poți uita ca la o creangă de piersic înflorită însăși nebunia
doar niște degete Marte se prăbușește Marte înecându-se
în propria-i duhoare
privindu-ne cum stăm legați de patul unei fantome zeu
prăbușindu-se mai iute decât
o fantomă în uitare nu există cuvânt mai nerușinat decât
inocența
nici o mână de copil care să mângâie un pământ fără mirosul
cărnii
nici un cordon ombilical de fier care să nu fi scos ca un os
dintr-un râu cenușiu
nu cunoaștem alt viitor decât dispariția însăși
vom dispărea la vederea șocantă a unei ramuri înflorite de
piersic
frumusețe strat peste strat palmele lipicioase la ferestre de
tren pentru rămas-bun
un fluier suflă totul în neant
acesta este un poem de nescris un poem imposibil
nu există nimeni în această poezie tot ce a mai rămas pe
lume
se privește în oglinda crimei în oglinda răului
lacrimile lui Li Shangyin cad independent de ale noastre
cine este falsul cui iluzia blestemându-se în oglindă
recunoaștem că doar diviziunea este reală spulberată pe un
recif
reperat în ceață deasă ecouri slabe
șterse și iar șterse din zăpadă până la floare de piersic ascultă
poezia recitată când nu mai există inimi o istorie ia naștere
dintr-un proiectil gol
iese fără durere din sine
mereu am trăit așa
SFÂRȘIT
(Traducere din engleză și prezentare de Florin Dan Prodan)
Yang Lian este unul dintre cei mai reprezentativi poeți chinezi contemporani. Cunoscut pentru poemele sale lungi, inspirate din poezia clasică chineză, a publicat numeroase colecții de versuri, care au fost traduse în peste treizeci de limbi. A obținut, printre altele, Premiul pentru Poezie „Flaiano”, Premiul Internațional pentru Literatură „Nonino”, Premiul „Zbigniew Herbert”, Premiul pentru Poezie PEN Marea Britanie și Premiul Internațional „Capri”. Împreună cu colegii poeți din gruparea Misty Poets, este nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură. A fost ales de două ori membru al Consiliului de administrație al PEN International și în 2013 a fost invitat să devină membru al Academiei Norvegiene pentru Literatură și Libertatea de Expresie.
