Cometa celui mai mediatizat eveniment cultural de pe glob cuprinde Bulevardul Croisette, privirile sunt fascinate de covorul roșu ce duce spre glorie. „Mi sono innamorato di te” – fredonând cu infinită grație această melodie de iubire, în scenă a țâșnit luxurianta Chiara Mastroianni pentru a declara deschisă cea de‑a 76 ediție a Festivalului de Film de la Cannes și pentru a anunța apariția solemnă a juriului, care, după cele 12 zile de celebrare a cinema‑ului mondial, va decerna Palmierul de Aur filmelor din recolta lui 2023.
Festivalul de la Cannes, acum cu un nou director – de fapt, directoare, pre numele ei floral Iris Knobloch –, și un juriu polivalent prezidat de realizatorul Ruben Ostlund, se anunță extrem de promițător, oglinda măritoare a timpului pe care‑l trăim și ne trăiește. Primele acorduri cu parfum de epocă au fost date de echipa de sub bagheta regizoarei franceze Maïwenn. La distanță de 12 ani după ce a cucerit Premiul Juriului pentru Polisse, Maïwenn accede pe treptele decorate în roșu cu cel mai ambițios proiect al său: Jeanne du Barry, film inspirat din istorie, turnat la Palatele de la Versailles, regizoarea însăsi în rolul principal
(cel al favoritei regelui Louis XV, încarnat de Johnny Depp), dar și în cel de… director de imagine. Tânăra pretinde a se recunoaște în povestea acestei faimoase curtezane: „Totul în această istorie rezonează în mine, raportul cu viața, cu prejudecățile sociale, cu gelozia ce mă obsedează de ceva vreme”. E și un iz de scandal temperat aici – recent, Maïwenn a agresat un jurnalist cam impertinent într‑un restaurant, exact în maniera eroinei sale, Jeanne du Barry. Nici Johnny Depp nu e scutit de o trenă de scandal iscat de procesul de divorț sulfuros pe care l‑a câștigat. E o rară ocazie de a admira două vedete din clanul Depp: fica sa, actrița Lily‑Rose Depp, va debarca aci în The Idol, de Sam Levinson, insoțită de cântărețul Abel Tesfaye, alias The Weekend.
Se anunță o paradă agitată a cineaștilor de renume și o competiție acerbă: Marco Bellocchio (La Conversion), Ken Loach (The Old Oak), Martin Scorsese (Killers of the Flower Moon), Wim Wenders (Perfect Day și documentarul Anselm), Pedro Almodóvar, Hirokazu Koreeda (Monster), Nanni Moretti (Le Soleil de l’avenir) Aki Kaurismäki, Todd Haynes (May December), Wes Anderson (Asteroid City, cu o distribuție stelară),
Takeshi Kitano (Kubi), Michel Gondry, dar și Marco Bellocchio (La Conversion), Martin Scorsese (Killers of the Flower Moon), Michel Gondry, dar și Quentin Tarantino…
Însă nici starurile internaționale, nici toaletele fascinante și strălucirea diamantelor nu pot eclipsa dramele și tragediile acestor timpuri smulse din țâțâni… Umbra războiului continuă să bântuie festivalul, pe ecrane și în suflete… Thierry Frémaux, delegat general al festivalului, ca și alți factori de decizie de aici, poartă cu distincție insigna „Stop War!”, în culorile drapelului Ucrainei. Un moment emoționant la culme, în ceremonia de gală: Catherine Deneuve – actrița ce împodobește afișul recentei ediții – recitând poezia Nadia a Lesiei Ukrainka:
„Ні долі, ні волі у мене нема,
Зосталася тільки надія одна:
Надія вернутись ще раз на Вкраїну,
Поглянути ще раз на рідну країну,
Поглянути ще раз на синій Дніпро, –
Там жити чи вмерти, мені все одно;
Поглянути ще раз на степ, могилки,
Востаннє згадати палкії гадки…
Ні долі, ні волі у мене нема,
Зосталася тільки надія одна”.
Să fim încrezători în bine și în forța artei. În dragoste și împăcare. În umanitatea astăzi amenințată. Pentru mine, un important atu al festivalului constă în stilul său inconfundabil și totala absență a vulgarității. Căci se știe, modele – și moda – dispar; doar stilul este etern.
Fiți cu ochii pe noi, vom reveni cu detalii.
