Zilele acestea, un roman al unui scriitor de la noi a apărut tradus în rusește la o editură din Moscova al cărei patron este un apropiat al lui Putin. Imediat cum am aflat vestea l‑am întrebat dacă știe că editorul său este trompeta lui Putin. Mi‑a zis că nu‑l interesează politica. Dar eu nu despre politică te întreb, eu te întreb dacă știi că editorul tău susține cu text deschis războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Unde îl susține? În presă, la televizor, pe Facebook. Peste tot. Vrei să‑ți trimit textele lui? Fiind prins cu ușa, a recunoscut că le citise. Da, da, le știa. Dar nu crede că putem amesteca borcanele. Literatura e una și războiul e cu totul altceva. El i‑a trimis traducerea romanului său cu mult înainte ca Putin să atace Ucraina. Iar editorul nicidecum nu se hotăra s‑o publice. Zicea că n‑avea bani, zilele astea însă a publicat‑o. Iar pe el lucrul ăsta îl bucură enorm și nu vede nicio problemă la mijloc.
O problemă totuși există. Buba e că l‑a publicat un propagandist rus, care justifică și susține războiul. Ei și ce dacă‑l susține, ce treabă am eu cu asta? Dar nu te doare faptul că rușii, până în acest moment, au ucis în Ucraina sute de mii de oameni nevinovați? Oare acest lucru te lasă indiferent? Oare nu‑ți pasă? Oare nu înțelegi că, publicând un roman la editura unei trompete de‑ale lui Putin, automat devii și tu complicele crimelor sale? Neagă că una cu alta ar avea vreo legătură. El e scriitor, el a scris un roman postmodernist, romanul său nu are treabă decât cu esteticul. Dar eu nu cred că totul e chiar atât de simplu. Publicând la Moscova, în plin război, la o editură filoputinistă, devii părtaș la crime. Eu nu aș publica dacă mi s‑ar propune așa ceva, i‑am spus eu. Pentru că pe mine mă doare faptul că ei ucid oameni nevinovați, a căror singură vină e că s‑au născut în Ucraina. Și mie mi‑e milă de acești oameni, mi‑a spus el. Dacă ți‑e milă, atunci nu poți să nu recunoști că există un singur om vinovat de moartea lor și numele lui e Putin: o reîncarnare a lui Hitler. La care omul mi‑a spus că el nu crede că doar Putin e vinovat. Încerca să‑l spele pe cel mai sângeros tiran din secolul XXI: Vladimir Vladimirovici Putin, ceea ce m‑a oripilat și mai tare. El crede că sunt mai mulți vinovați, pe când eu cred că e unul singur: dictatorul din Kremlin. Văzându‑mi nedumerirea, scriitorul tradus în rusă mi‑a spus că ceea ce‑și dorește el cel mai tare e ca acest război să se încheie cât mai repede. Și eu îmi doresc asta, i‑am spus. Asta vreau și eu. Pace. Dar mai vreau și ca Putin să fie tras la răspundere pentru moartea a sute de mii de oameni nevinovați. Și să nu pornească un nou război. În rest, vreau și eu pace, firește. Aici opiniile noastre s‑au întâlnit. Pace. Asta își dorește și el, asta îmi doresc și eu. Doar că ceea ce trecea cu vederea scriitorul publicat la o editură din Moscova e că pentru Putin pace înseamnă capitularea și ocuparea Ucrainei, și nu numai a Ucrainei. Asta vrea Putin. Iar editorul care l‑a publicat în rusește vrea, și el, același lucru. M‑a mirat că pe el lucrul ăsta nu‑l deranja. Pe el nu‑l interesa decât gloria literară. De dragul căreia s‑a înfrățit chiar și cu… Putin.
