Suntem parte a unui puzzle. Fi‑e‑ca‑re părticică din acest imens univers este o verigă importantă a procesului de (auto)cunoaștere. Enigma sorții este cu atât mai mare, cu cât necunoscutul face parte din procesul de „croire” a destinului. Dacă n‑am avea frici, am trăi o viață de lași. Dacă n‑am depăși obstacole, am rămâne niște sportivi nemedaliați. Dacă n‑am trece peste limita posibilului, am rămâne infantili.
Filmul Alive in Mo ne demonstrează că SE POATE și CE se poate! Este mai mult decât o lecție de viață! Este VIAȚA! Iar Igor Guzun și Grigore Bechet știu aceasta nu din auzite. Filmul este rezultatul experienței lor de‑o viață. Ne‑au prezentat‑o fără măști (deși, poate, își aveau locul în anumite scene).
Cât despre protagonist, are un merit aparte. Despre Cătălin Lungu nu pot zice că a JUCAT bine. Damian a fost real, nu jucat! Extraordinar acest actor, care, prin comicul lui, a dat note mai ușoare unor scene îngrozitoare. Iar acolo unde a plâns, a suferit, dar a răbdat, a avut un stoicism adevărat. Deși parcă puțin timid la începutul filmului, a dat tot ce avut mai bun pe parcurs, pentru a oferi maximă veridicitate personajului.
Sarcasmul, ironia și umorul sunt ițele din care a fost țesut destinul acestui tânăr al MOldovei, care a rămas vertical în condiții aproape neomenești, pe care i le‑a oferit MOrga din MOscova. Urzitorul acestui covor a păstrat autenticitatea românească, dincolo de multele intemperii ale experienței scurte, dar tumultuoase, în încercarea de a‑și câștiga banul mult râvnit.
Ce „mi‑a lipsit”? Cred că expresia parazitară „la rusia”, care s‑a infiltrat în sângele moldovenilor plecați și nu doar. Probabil ar fi fost too much! Echilibrul, păstrat în limbaj, acțiuni și evenimente, a adus această producție aproape de realitate.
Într‑o discuție cu producătorul filmului, imediat după proiecție, Igor Guzun era curios să afle care au fost momentele care m‑au impresionat. Ooo, ar trebui să povestesc scenariul pentru a le enumera!
Încerc un exercițiu. Revăd acum cu ochii minții scenele care m‑au marcat. Sunt multe și dese! Mă opresc la câteva. Începutul filmului – „auto‑exilarea fiului risipitor”; decizia luată abrupt/peste noapte, a tânărului doctor‑în‑devenire, de a schimba macazul vieții. Mijlocul filmului – replica lui Ilia Ilici: „E greu cu morții, dar e mai greu cu viii!” Și sfârșitul filmului, replica tatălui, care a fost categoric una de milioane: „N‑ai ce căuta în casa mea, în satul ăsta, făcând pe doctorul! Pleacă! Tu ești și meriți mai mult decât atât! Noi te vom susține! Poate ajungem vremuri‑ le când nu vom merge noi la doctor, dar va veni el la noi”. Ei, aici chiar n‑am putut stă‑ pâni lacrima!
Pe parcursul „aventurii”, mama și tatăl, rămași în sat, au fost repere importante pentru tânărul plecat. Ah, părinții – sfinții, care ne cresc rădăcini și apoi ne dau aripi!
Un film greu și ușor deopotrivă. O tragi‑comedie, unde s‑a râs și s‑a plâns în hohot. În nenumărate rânduri.
Alive in Mo – un film apreciat cu Premiul Publicului la FFE de la București! Este filmul care ne caracterizează ca popor, temperament și atitudine; care atinge multe aspecte ale culturii, societății și cotidianului; care ne vizează. Se vrea (re)văzut, trăit!
Pentru întreaga echipă de producție, mulțumiri, felicitări și prețuire! „Nasc și la Moldova Oameni!”
