Te naști din nou!
Te naşti din nou! A câta oară!
Te naşti în ieslea cea săracă,
În inimi care se-nfioară
De răul lumii ce nu seacă.
Palatele te-aşteaptă cu lumini,
Cu-alai şi mese copioase,
Iar tu răsari ca steaua dintre spini
În sufletele credincioase.
Te naşti din nou – şi sabie, şi scut
Pentru fiinţa-mi măcinată
De patimi şi-ndoieli, înfiptă-n lut
Acum, mai mult ca niciodată.
Rugăciune pentru țară
Ninge ne-ncetat la Chişinău,
ninge-o zi
şi două,
ninge veşnic.
Cât privim la al ninsorii show,
lumânările se sting
în sfeşnic.
Ninge-apocaliptic,
nemilos,
munţii de zăpadă se aşază
peste Popeştii de Sus
şi Andruşul de Jos,
peste chindii şi peste amiază.
Ţara-nălbeşte,
nu se mai văd
rănile-i grele din câmpuri şi sate,
ninge năvalnic,
în albul prăpăd
pier sub nămeţi
frontierele
toate.
Ţara respiră mai larg
şi mai larg,
se regăseşte în zarea cea dalbă,
cerul îşi scutură albu-i catarg
de la Cernăuţi
la Cetatea Albă.
Ninge sălbatec, dar numai astfel
Ţara Moldovei apare întreagă.
Ninge eroic,
ninge rebel –
Ştefan cel Sfânt
pentru ţara-i se roagă.
Ninge cu îngeri
Ninge ca într-un acatist,
ninge cu îngeri.
Sufletul se bucură
şi-L slăveşte pe Domnul.
Numai să nu lunec, Doamne,
mă rog
numai să nu lunec
pe această nesperată zăpadă,
numai să nu lunec, Doamne,
mă rog din interiorul
unicei pete negre
de pe albeaţa peisajului.
