„Mă simt trădat. Oare ai putea fi numit trădător?”

Interviu cu Alina Țurcanu – Președinta Centrului de Teatru din Moldova, regizor.

Doamna Țurcanu, spuneți-ne care a fost factorul declanșator al ideii de a scrie un proiect care să vizeze copiii ce cresc departe de părinți?

Ideile sunt generate doar din experiențele personale. Dialogul dintre două persoane foarte dragi la care am asistat m-a impulsionat să abordez acest subiect. Feciorul, ajuns la maturitate, îi reproșează tatălui, spunându-i că nu-l v-a ierta nicio­ dată, deoarece acesta nu i-a fost alături atunci când avea nevoie de el și, în special, zi de zi, în viața lui. Am fost profund mișcată de acest dialog, astfel m-am întrebat dacă este legitim să reproșezi ceva părintelui a cărui muncă îți este dedicată. Argumentul părinților este unul rezonabil, căci ei întreprind tot ce le stă în puteri întru binele copiilor. Totuși, noi, maturii, nu conștientizăm prin ce dificultăți trece un copil rămas în grija unei persoane terțe. Referindu-mă doar la aspectul relațional, mă întrebam dacă decizia părintelui de a pleca în străinătate, pentru a face viața copilului său lipsită de griji, a fost corectă. În prezent, fiul și tatăl său nu mai comunică…

Știți ce este mai grav? Copiii nu pot vorbi public despre despărțire. În societatea noastră, este rușinos să reproșezi acțiunile părinților sau să exteriorizezi durerile personale, afirmând că nu ești de acord să fii lăsat singur. „Ce înțelege un copil? E mic, trece!” Să știți că situația reală este diferită, destăinuirile din eseurile și poeziile copiilor de migranți m-au cutremurat. Vreau să strig cât pot de tare și sper să mă fac auzită: „Oameni, nu plecați de lângă copiii voștri! Ei suferă foarte mult, iar această rană nu se vindecă niciodată!”. Acestea au fost motivele care au stat la originea proiectului socio-cultural „Singur Acasă”.

Presupun că vă referiți la poeziile scrise la Vadul lui Vodă, căci, prima etapă a proiectului a constat în orga-nizarea unei tabere literare pentru copiii ai căror părinți sunt peste hotare. A urmat adunarea textelor într-un volum și lansarea acestuia. Acum, pe scena Teatrului Municipal de Păpuși „Guguță”, se joacă spectacolul Scrisori către mama și tata, scris de Dumitru Crudu, în baza textelorrezultate din acea tabără, și regizat de dumneavoastră. A fost greu să găsiți echipa potrivită pentru a transmite adevărata dramă a copiilor?

Echipa Centrului de Teatru din Moldova a dorit să comunice cât mai vocal mesajul proiectului. Mai mult decât atât, nu găsesc rostul proiectelor ce nu își propun să contribuie la schimbarea mentalității. Înainte de a așterne proiectul pe hârtie, am sondat terenul, căutând răspunsuri la întrebările magistrale: cât de necesar este să abordezi acest subiect și cine sunt oamenii care rezonează cu această idee. În primul rând, am discutat cu viitorii mentori și psihologi invitați, dar și cu instituțiile publice partenere. Astfel, din start, mi-am imagiat echipa NightGuguță implicată în realizarea spectacolului, căci sunt tineri, ambițioși și talentați. Dacă nu activa această trupă în municipiul Chișinău, cu siguranță nu aș fi introdus componenta artistică în activitățile proiectului. Mai mult decât atât, câțiva actori au trecut personal prin această dramă, astfel, de fiecare dată, ne despărțeam cu lacrimi de la repetiții. Spectacolul documentar se bazează pe istorii reale, de aceea a fost necesar să găsim prototipuri de copii și „să-i aducem pe scenă”. Noi am transpus drama copiilor, apelând la arta teatrală, creând chipuri artistice menite să convingă spectatorul prin puterea emoției autentice, provocându-l la reflecții.

La sfârșitul spectacolului, toți frații spun că nu vor face niciodată ca părinții lor, nu vor pleca departe de copii. Dumneavoastră aveți încredere în ei? Contextul social-economic al Republicii Moldova este un garant în acest sens sau din contra?

Eu am încredere în cetățenii bine informați, cei care nu se lasă manipulați, intimidați și nu se victimizează. Cert, este foarte greu de trăit în Republica Moldova și, mai mult decât atât, nu avem siguranța că vom trăi mai bine în viitor. În prezent, majoritatea cetățenilor se dau bătuți și pleacă din țară în loc să-și ceară dreptul la muncă și la un salariu decent. Cu regret, trecerea de la indignarea de pe rețelele de socializare, într-o acțiune concretă în beneficiul tuturor este mult mai dificilă. Totuși, alegerile prezidențiale și parlamentare ne-au demonstrat că putem fi uniți, că avem verticalitate și că putem deveni o veritabilă forță. Oare copiii noștri nu constituie un motiv suficient să ne unim forțele, asigurându-le un trai decent în țara în care s-au născut și în care ne dorim să-i creștem?

Fiecare părinte decide ce este mai bine pentru familia lui și nimeni nu-l poate opri să acționeze cum consideră de cuviință. Vă rog doar, stimați părinți, să răspundeți la următoarele întrebări: Ce relație am cu copilul meu, de încredere, de respect, afecțiune? Copilul meu a devenit împlinit, primind bani și daruri? Ce s-a întâmplat cu darurile pe care le-am trimis? Un copil scrie la finalul eseului său Mă simt trădat. Oare ai putea fi numit trădător? (îl întreabă pe tatăl său).

Am încredere că actorii implicați nu-și vor părăsi copiii, iar spectatorii, părinții care au rămas lângă copiii lor, au plecat cu bucurie acasă, mândri de faptul că și-au pus fericirea copilului mai presus de orice bun material. Deși fiecare familie este unică în felul său, problemele sunt nenumărate și cazurile diverse, cântăriți foarte bine, dragi părinți, ce este mai important pentru copilul dumneavoastră.

În ce măsură credeți că acest spectacol va reuși să combată tragedia copiilor ce cresc cu părinții peste hotare?

Soluționarea problemelor copiilor de migranți din toată țara constituie un obiectiv politic de termen lung. Proiectul nu și-a propus un asemenea obiectiv. Cea mai importantă reușită a proiectului este posibilitatea oferită copiilor de a-și mărturisi emoțiile și gândurile atunci când sunt părăsiți de părinți. Prin relatarea istoriilor de viață, tinerii au făcut un prim-pas în eliberarea lor din acest traumatism. Mai mult decât atât, aceștia au fost apreciați pentru calitățile lor literare și au fost încurajați să-și continue demersul literar. În cadrul Laboratorului Literar, tinerii au avut posibilitatea să interacționezecu personalități eminente din țară, precum Dumitru Crudu, dramaturg și poet, Radmila Popovici, poetă și textieră, Svetlana Șișcanu, psihologă și formatoare națională și Angelina Popovici, medic neurolog. Tinerii au beneficiat, în special, de sesiuni de psihoterapie, acompaniate de ateliere de scriere literară. De asemenea, aceștia au legat noi prietenii de durată. Echipa Centrului de Teatru din Moldova a monitorizat starea copiilor de la începutul Laboratorului Literar, până la finalul acestuia. Anchetele de satisfacție confirmă că lucrul întregii echipe a dat roade importante…

Avem carte, avem spectacol, care va fi următoarea etapă?

Următoarea etapă a proiectului constă în realizarea unui film documentar de scurt-metraj. Obiectivele acestei acțiuni constau în sensibilizarea cetățenilor noștri prin diseminarea acestor istorii de viață. Filmul documentar de scurt-metraj va putea fi vizionat de toată lumea, fiind în acces liber pe platforme web.

De asemenea, intenționăm să mergem într-un scurt turneu în raionul Rîșcani, pentru a prezenta spectacolul localnicilor. În cadrul acestei acțiuni, vor fi înmânate diplome participanților și laureaților. Mai mult decât atât, cărțile publicate vor fi donate bibliotecilor sătești, completând fondurile locale.

Proiectul este prevăzut doar pentru acest an sau îl veți relua și la anul, invitând copii din alte regiuni ale țării? Echipa Centrului de Teatru din Moldova va depune proiectul la Ministerul Culturii pentru a-l continua și în alte raioane ale Republicii Moldova în anul 2022. Dorim să fie susținut și sperăm nespus de mult să fie susținut în continuare.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Jazgul Orozov

Blestemat să fie

Blestemat să fie Cel care vreodată și-a aruncat dosul palmei peste capul unui copil Blestemat să fie tata xxxStrada principală care se intersecta cu strada

Noutăți
Alexandru Popescu

Halldór Laxness și dialogul abracadabrant

Islanda are multe trăsături care te cuceresc și te motivează să o vizitezi. Este o țară fabuloasă, începând de la climă și relief, până la

Noutăți
Augustina Visan

Ei s-au mutat la casă nouă

Ei s-au mutat la casă nouă Și eu la fel Ei se sărută sălbatic în pat Eu rod un prezervativ, înghit lacom și îmi fac

Noutăți
Anda Vahnovan

Diaspora noastră din Londra

Sârme după atâția ani mă bântuie încă rufele înșirate pe sârmele din fața căminelor cu cinci etaje, stâlpi de metal, firele contorsionate la capete, expunere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *