T. A. Ergoliscaia <traducere din limba franceză> Anul 1854, 17-18 octombrie, Chişinău
Dragă mătuşică!
Nu v-am mai scris de un secol, şi nici nu-mi pot explica de ce, dar de fapt au fost mai multe cauze. Cea mai importantă cauză este aceea că nu aveam a vă spune nimic interesant şi bun. Trei luni de zile am stat fără bani şi pentru prima dată am simţit cât de neplăcută este o astfel de situaţie; dar nu voi vorbi acum despre aceasta, ţine deja de domeniul trecutului. Vă voi povesti mai bine despre ceva mult mai plăcut pentru mine. În primul rând, ne aflăm la Chişinău de aproape 6 săptămâni; este un oraş provincial, frumos, este foarte agitat mai ales în ultimele zile, cu ocazia sosirii aici a ştabului central şi a marilor cneji Nicolai şi Mihail. Viaţa decurge liniştit, în plăceri şi în aşteptarea noutăţilor din Crimeea. De câtva timp sosesc noutăţi bune. Astăzi noi am aflat despre biruinţa Liprandiei; i-a biruit pe englezi, a acaparat 4 redute şi a luat 4 puşte. Această noutate mi-a trezit puţin simţul invidiei; doar eu sunt înscris în brigada a 12-a, care a participat în luptă, şi eu, o săptămână în urmă, mai că nu am plecat acolo. De fapt, oamenii niciodată nu sunt mulţumiţi de soarta lor, iar eu în mod special; în marşurile neîntrerupte peste graniţă eu doar visam la fericire şi odihnă. Acum mă folosesc de toate plăcerile vieţii, am un apartament bun, un pian, o mâncare gustoasă, activităţi prestabilite şi cunoştinţe plăcute, iar eu din nou visez la viaţa de campanie şi îi invidiez pe cei ce sunt acolo. Ieri am întrerupt scrisoarea, am mers la o adunare; am văzut cum dansează marii cneji. La prima vedere par a fi băieţi buni şi ambii sunt foarte frumoşi. La bal a sosit şi adjutantul Liprandiei, care a povestit mai multe amănunte. Nu ştiu dacă şi dumneavoastră priviţi cu aceeaşi ardoare şi interes totul ce se petrece în Crimeea, dar aici sosirea curierului din Sevastopol formează o epocă aparte în viaţă şi atunci, când noutăţile sunt mai triste, este o nenorocire comună. Dar, în schimb, ieri toţi erau ca nişte sărbătoriţi; chiar şi eu am servit la cină o sticlă întreagă de şampanie şi m-am întors acasă puţin ameţit, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat demult. De la un timp încoace sunt mai ocupat cu un anumit început, dar vă voi povesti despre aceasta doar dacă îmi va reuşi ceva; lucrez cu mare plăcere, deoarece într-adevăr este ceva cu adevărat util. Aceasta ar fi, de asemenea, una dintre cauzele tăcerii mele îndelungate. Ar trebui să-i scriu şi lui Valerian, dar simt că nu voi reuşi cu această poştă. De aceea, dragă mătuşică, vă rog mult să-i transmiteţi de la mine, că îi mulţumesc mult pentru faptul că a vândut casa (eu cam pierdusem orice speranţă pentru o astfel de vânzare reuşită) şi pentru banii trimişi, destinaţi pentru achiziţionarea cailor (aceştia au fost cheltuiţi anume în acest scop). Dar acest lucru nu schimbă nicidecum dispoziţia mea anterioară de a primi 600 ruble pe an, începând cu luna septembrie. şi deoarece eu deja am primit 150 ruble, vă rog mult să-mi expediaţi cât mai urgent încă 150 ruble. Adică ceea ce eu am rezervat până în ianuarie. Am nevoie acum de bani, deoarece am achitat toate datoriile, iar în luna ianuarie voi primi salariul. zic adio, dragă mătuşică, sărut mâinile şi vă rog să mă iertaţi pentru scrisoarea atât de scurtă şi fără sens. Încă o dată îl rog pe Valerian să-mi cumpere din contul celor 150 ruble:
Casca de artilerie numărul 12
……………………o sabie
Şi …o pereche de epoleţi cu numărul 12
Casca să fie una dintre cele mai mici.
