(Elevă în clasa a X-a)
Ascunsă de umbra cea verde, rotată
A nucului bătrân și înalt de la poartă,
Așteaptă tăcută, cu chei în sertar,
O casă uitată, dar cu miros de var.
Fusese clădită de mâini muncitoare
Din lut și credință, din dor, alinare,
Cu grindă, obloane și prispă josuță,
Cu var alb ca neaua vopsit-au căsuța.
La geamul cât palma era atârnată
O pânză în ochiuri, cu trudă brodată.
Spre zarea curată în alb-albăstrui,
Vegheau cam în taină două gutui.
Cu oale, micuță, dar încăpătoare,
Prosop cu icoană avea-n Casa mare
Și maci pe covoare, frumos e uzorul!
Cuminte și rece rămâne cuptorul.
În colț agățată o doină îngână,
Basmaua bunicii cu dor de stăpână.
Toiagul cel trainic azi praful adună,
Căci nu e bunelul să-l țină în mână.
Miroase a pâine, a copilărie,
A cireșe coapte, puse-n pălărie,
A busuioc, ascuns în păretar,
Miroase a dor în sfânta casă cu var.
