Se încheie deja al patrulea an de război la scară largă în Ucraina și, din păcate, nu există vreun scenariu plauzibil care să ateste finalitatea lui. Evident, speranța dăinuie și, în atmosfera asta de sărbători ale începuturilor, ne-am dori ca 2026 să fie ultimul an de război și, totodată, primul an de pace. Pace justă și sigură. Să trăiți, să înfloriți, ca merii, ca perii, în mijlocul primăverii, zicem noi cu inima agățată de o crenguță de brad și toate ar fi bune… Doar că avem în coaste un așa-zis vecinaș care se zvârcolește ca un șarpe pe foc dacă aude că cineva de lângă el e bine.
Astfel, chiar în noatea de Revelion rușii au atacat Ucraina cu 205 drone! Pe tot parcursul nopții, au bătut în regiunea Volîni, afectând infrastructura critică, producând blackout… Jigodiile au lovit infrastructura energetică a regiunii Odesa cu doar câteva minute înainte de Revelion, provocând pene de curent la instalațiile critice care susțin infrastructura orașului. Au lovit orașul Luțk, au atacat Kievul…
No, și dacă rușii nu au putut să se abțină să atace Ucraina în noaptea de Revelion, nu văd de ce mi-ar păsa că în cartierul Krasnogvardeiski din Sankt Petersburg, peste 20 de blocuri multietajate au rămas, și ele, fără electricitate – zona era complet în beznă! Iar în regiunea Kaluga dronele ucrainene au aprins festiv rafinăria de petrol din Liudinovo. Ajunul Anului Nou a fost marcat de turbulență și pentru locuitorii din regiunea Krasnodar, unde a fost atacată rafinăria de petrol Ilski, o țintă frecventă pentru dronele ucrainene.
Așa a început anul 2026. Rușii dorindu-și disperat să „înghețe” populația Ucrainei, s-o transforme în amintire. Ucrainenii apărându-se, răspunzând „în oglindă”, continuând să demanteleze consecvent sursele de alimentare ale mașinăriei de război a lui Putin.
Și pentru că, în acest război, ucrainenii au câștigat de multe ori datorită nu doar stoicismului lor, ci și capacității uimitoare de a fi creativi, anul 2026 a debutat și cu anunțul unei operațiuni strălucite a lui Budanov. La 27 decembrie 2025, în spațiul public a apărut informația precum că, în regiunea Zaporijia, un atac cu drone rusești FPV l-ar fi omorât pe Denis Kapustin, comandantul unității Corpul Voluntarilor Ruși (RDK), care luptă împotriva Moscovei în cadrul Unității Speciale „Timur” a Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (HUR). Însuși RDK confirmase acest lucru într-o declarație oficială! Păi, de necrezut, dar informația respectivă a fost parte a unei operațiuni speciale desfășurate de HUR! Asasinarea lui Denis Kapustin, pe care Putin îl consideră un dușman personal, a fost comandată de serviciile speciale rusești, iar pentru executarea ei a fost alocată suma de 500.000 de dolari. Ce au făcut ucrainenii? Au consemnat un eșec monumental al serviciilor speciale rusești: au acceptat deal-ul, au înscenat asasinatul și… au colectat banii! Jumătatea de milion de dolari primită pentru „lichidarea” lui Kapustin (viu și sănătos) va fi alocată pentru consolidarea forțelor speciale HUR!
De altfel, chiar în primele zile ale lui 2026, șeful Direcției Principale de Informații, Kirillo Budanov, a anunțat că a acceptat oferta lui Volodimir Zelenski de a conduce Oficiul Prezidențial și consideră acest lucru o onoare. Sunt mai multe atu-uri privind această remaniere la vârfurile puterii de la Kiev – nu le voi enumera aici din lipsă de spațiu, doar recunosc că după toate isprăvile sale strălucite în calitate de șef al HUR, Budanov s-a recomandat excelent, iar faptul că el deja participă în plină forță la negocierile cu echipa americană privind acordul de pace în Ucraina este un avantaj incontestabil.
De altfel, și în 2026, victimele civile (fie în Ucraina, fie în Rusia) nu cred să însemne mare lucru pentru Putin. Chiar a doua zi după Revelion, armata sa a lovit cu o rachetă Iscander un bloc cu cinci etaje din Harkiv, făcându-l praf. Peste 30 de oameni, inclusiv un bebeluș de șase luni, au fost răniți, iar de sub muntele de moloz, spre dimineață, au fost scoase trupul neînsuflețit al unui băiețel de trei ani și cel al mamei sale.
Au urmat și alte momente grele pentru ucraineni, momente care-ți îngheață sângele în vene doar când îți pui imaginația în puțină mișcare. La 7 ianuarie rușii au lansat unul dintre cele mai mari atacuri combinate asupra orașului Krivîi Roh. Au continuat a doua zi, atacând orașul cu două rachete balistice Iskander, afectând 29 de blocuri cu apartamente, omorând o femeie și rănind 23 de persoane, printre care șase copii… Apoi, în noaptea spre 9 ianuarie, alerta aeriană a răsunat în toată Ucraina: seara rușii au atacat depozitul subteran de gaze din orașul Strii în regiunea Lviv cu un Oreșnik. Atacul simultan asupra Kievului s-a soldat cu patru morți și 16 răniți. Orașul s-a cufundat parțial în întuneric… Asemenea știri ajung să ne cutremure zi de zi, noapte de noapte… Infrastructura energetică a Ucrainei este distrusă tocmai acum, iarna, când temperaturile sunt deosebit de joase și e extrem de dificil să supraviețuiești în casele neîncălzite…
Da, Ucraina suferă, dar e mai puternică decât altădată. Iar Rusia, cu tot cu Putin, se prăbușește pe zi ce trece – o atestă statisticile, prăbușirea parteneriatelor sale internaționale, realitatea economică. Și sper că ceea ce se întâmplă în zeci de orașe iraniene îi apropie sfârșitul, căci căderea regimului de la Teheran ar fi o mare, mare problemă pentru dictatorul de la Moscova… Dispariția sa din spațiul public după ce feblețea sa, dictatorul Maduro, a fost prins și scos din Venezuela în cadrul operațiunii forțelor speciale de elită ale SUA vorbește de la sine.
Bine, situația este controversată. Pe de o parte, teoretic, sunt date peste cap legile și convențiile internaționale care apără suveranitatea statelor și voința popoarelor de a-și face ordine în țara lor, pe de alta, e un pumn (practic!) drept în moaca lui Putin și asta nu are cum să nu bucure. Important e să ținem minte că Trump nu a intervenit în Venezuela de dragul restaurării democrației, ajutând poporul de acolo să se elibereze de regimul autoritar al lui Maduro. Interesul său gravitează în jurul zăcămintelor de petrol și metale și al reafirmării dominației strategice asupra energiei și a rutelor comerciale. Pe de altă parte, Maduro a venit la putere ilegitim, falsificând rezultatele alegerilor, și nu a fost recunoscut de lumea civilizată în calitatea sa de șef de stat. Iar faptul că SUA vor controla rezervele imense de petrol și vor dicta prețurile va fi o mare provocare pentru economia rusească, mai ales că Rusia poate pierde miliarde de dolari investiți în Venezuela. Nu degeaba Putin i-a trimis ajutor militar în valoare de 6 miliarde de dolari, inclusiv sisteme moderne de apărare aeriană (distruse acum lângă Caracas și în portul La Guaira de atacurile aeriene americane).
Bun, nu vreau să mă dau tare în expertiză geopolitică, dar mi-a plăcut reacția lui Zelenski la întrebarea jurnaliștilor despre această intervenție a SUA. L-a ajutat enorm simțul umorului pe care l-am apreciat întotdeauna. „Dacă așa se poate proceda cu dictatorii, atunci SUA știu exact ce trebuie să facă în continuare!” a spus președintele Ucrainei, încercând să-și stăpânească râsul.
Totuși, dacă mă gândesc la americani, nu pot să nu mă oftic: aoleu, ce țeapă ne-am luat de la ei de când cu Trump la putere!… Și nu doar noi – toată lumea, care acum caută înfrigurată repere noi, dar bâjbâie, deocamdată, tot printre dărâmăturile vechii ordini mondiale. De multe ori e greu de înțeles încotro ne îndreptăm atât timp cât inconsecvența politică a lui Trump ne zdruncină de la o zi la alta ca un cutremur evadat din logica legilor fizice. Dincolo de schimbările amețitoare de macaz privind atitudinea față de războiul din Ucraina, am impresia că pe afaceristul Trump nu-l interesează deloc faptul că rușii bușesc businessul american în Ucraina, atât timp cât nu e vorba de profiturile sale personale, dar, mă rog, ce știu eu?…
La 5 ianuarie, rușii au bombardat fabrica de ulei deținută de americani în Dnipro, vărsând aproximativ 300 de tone de ulei de floarea-soarelui pe drumurile orașului. Primarul Boris Filatov a declarat atunci că atacul cu drone rusești a distrus fabrica ce produce ulei sub brandul Oleina, aparținând companiei americane Bunge, cu sediul în St. Louis, Missouri. Nu este prima dată când teroriștii ruși atacă întreprinderi americane în Ucraina: anul trecut ei au lovit birourile Boeing din Kiev, au deteriorat fabrica unui important producător american de electronice din Transcarpatia și altele. Acesta ar trebui să fie un semnal clar pentru SUA: nu poți avea încredere în ruși nici cât e negru sub unghie, iar orice negocieri, acorduri, înțelegeri, în interes personal sau de stat, nu oferă nicio garanție că vor fi respectate, nu sunt decât toilet paper.
Altceva e faptul că Trump s-a pus serios pe treabă privind petrolul din Venezuela – evident, în primul rând, cu gândul la China, care îi cam stă în gât. Nu cred că îi pasă neapărat de steagul sub care circulă navele flotei din umbră a Rusiei, care încalcă restricțiile SUA și cară petrol din Venezuela spre alte porturi decât cele americane (ultimatumul către Caracas cere nu doar ruptura completă de Rusia, ci și a legăturilor economice cu China, Iran și Cuba). Dar se întâmplă ca navele reținute de Garda de Coastă a SUA în Marea Atlanticului de Nord și în apele internaționale din apropierea Caraibelor să fie tocmai ale rușilor și toată situația să fie în dezavantajul uriaș al lor. Nu degeaba Aleksei Juravliov, vicepreședinte al Comitetului de Apărare din Consiliul Dumei moscovite, a și tunat: „SUA trebuie să se confrunte cu un răspuns militar – atacuri cu torpile și scufundări de nave americane! Este singura modalitate de a opri această stare de impunitate euforică!” Parcă-l văd cum tropăie supărat din piciorușe și agită în aer pumnuleții puhavi… No, vom trăi și vom vedea… 2026 pare că va fi un an de răscruce și chiar de cotitură.
(Ianuarie 2026)
