Iar și iar, războiul din Ucraina se arată a fi dependent de alegerile din Statele Unite ale Americii: Joe Biden este pro‑Ucraina, Donald Trump este pro‑Rusia (sau, mai exact, pro‑Putin și anti‑Zelenski). O realegere prezidențială a lui Trump este dorită în mod fățiș de Putin, căci Trump ar marșa pe o înghețare a conflictului în granițele actuale dintre Rusia și Ucraina, nu în cele care au fost înainte de declanșarea invaziei la scară largă. Trump nu sprijină Ucraina și nici nu o va sprijini, dacă va fi reales, ci va mima că este un negociator dornic de pace, dar cu empatie certă față de Rusia putinistă și cu antipatie la fel de certă față de Ucraina. Trump nu dorește o Ucraină puternică și independentă, ci o Rusie parțial slăbănogită, dar încă dominatoare. Joe Biden are cu totul altă perspectivă, înțelegând necesitatea ca Ucraina să nu piardă acest război, care are miză nu doar europeană, ci globală. De aceea, Biden a acordat tot ajutorul pe care l‑a putut debloca pentru Ucraina. Dacă Trump câștigă alegerile, nu doar Ucraina va fi destrămată, ci și Republica Moldova, care, așa cum reiese până acum, nu există pentru Trump pe harta europeană. Din păcate.
Iulie 2024 – Summitul de la Washington, unde liderii NATO s‑au arătat tot mai empatici pentru o eventuală aderare a Ucrainei, cândva, cumva. În 2025, liderii NATO intenționează să asiste Ucraina cu 40 de miliarde de euro sub formă de ajutor militar. Să nu fie cumva prea târziu! Rusia a fost ritualic blamată la Summitul din capitala americană pentru agresivitatea sa constantă la adresa Ucrainei și pentru retorica ei nucleară la adresa lumii occidentale. Au fost incriminate oficial, de asemenea, Belarus și China, pentru permisivitatea și vasalitatea lor față de Moscova, regimul Lukașenko din Belarus fiind acuzat că încurajează invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, iar regimul chinez fiind acuzat că furnizează Rusiei sprijin militar concret (alături de Coreea de Nord și Iran). Summitul de la Washington a valorificat strategic faptul că NATO și UE trebuie să coopereze în vederea dezvoltării capacității de apărare euro‑atlantice. China a diagnosticat declarația de la Washington ca fiind beligerantă, susținând că regimul de la Beijing promovează negocierile de pace între Rusia și Ucraina. China a criticat, de asemenea, extinderea NATO în regiunea Asia‑Pacific. Deocamdată, sunt doar vorbe și de o parte, și de alta.
Altfel, războiul continuă cu toate ale lui știute. Forțele ruse atacă mai cu seamă zone civile (clădiri rezidențiale) și rețelele energetice ale Ucrainei, regimul de la Kiev fiind silit să asume întreruperi de curent de lungă durată, care periclitează funcționarea țării. Războiul se poartă mai ales între drone și rachete, precum și la nivel informațional. În mod special este vizată capitala ucraineană, care, deocamdată, are capacitatea aeriană de a se apăra. Președintele Zelenski a solicitat Occidentului arme cu rază lungă de acțiune, singurele apte să înfrunte și să respingă teroarea rusă. De murit, mor cu nemiluita mai ales soldați ruși, dar pierderi sunt și în rândul ucrainenilor. Cel mai tulburător atac rusesc din iulie 2024 a fost acela asupra Spitalului național pentru copii, din Kiev.
În vreme ce Donald Trump se laudă amatoricește că ar putea să negocieze încetarea războiului din Ucraina în 24 de ore, președintele ucrainean îl sancționează drastic (într‑un interviu pentru BBC), precizând că niciun stat occidental nu are dreptul să silească Ucraina să cedeze teritorii pentru a se ajunge la pace. Astfel de concesii teritoriale nu sunt posibile, a precizat Volodimir Zelenski, măcar pentru faptul că au murit prea mulți ucraineni. Ucraina nu poate nici să uite acest lucru, nici să îl ierte, a adăugat Zelenski, tranșant. În viitorul apropiat, președintele ucrainean va fi într‑o poziție delicată, consideră Vitali Kliciko, primarul Kievului: dacă războiul va continua, implicit vor exista pierderi umane și de partea ucraineană; iar dacă va fi acceptat totuși vreun compromis teritorial, liderul de la Kiev își va risca definitiv cariera politică. De aceea, singurul relevant ar fi, probabil, un referendum despre eventuale concesii teritoriale față de Rusia. Deocamdată însă, majoritatea ucrainenilor se opun unei asemenea soluții.
Volodimir Zelenski (care a afirmat constant că va rămâne președinte al Ucrainei până la încheierea războiului) a avansat totuși ideea că s‑ar putea retrage de la conducerea țării. Liderului de la Kiev i s‑a imputat că ar fi fost obligat să organizeze alegeri prezidențiale în primăvara lui 2024, atunci când mandatul său a expirat. Dar un asemenea scrutin ar fi fost foarte greu de asumat și cuantificat în condițiile în care aproape zece milioane de ucraineni s‑au refugiat în alte țări (din cauza războiului). O altă cauză e cea concretă, legată de faptul că Rusia a ocupat 20% din teritoriul ucrainean. Prin urmare, în zonele ocupate nu ar fi putut să se desfășoare niciun scrutin. De aceea, acuzele la adresa lui Zelenski, din acest punct de vedere, sunt injuste.
După ce Donald Trump a declarat că dacă va câștiga alegerile îl va alege pe JD Vance ca vicepreședinte (acesta fiind critic față de Ucraina, întrucât nu dorește să negocieze, teritorial, cu Rusia), președintele ucrainean și‑a moderat discursul legat de eventuale concesii teritoriale, dar fără să fie explicit ori concret. A devenit limpede și pentru Zelenski că soarta Ucrainei depinde de alegerile prezidențiale americane. Totuși, fostul ambasador american în Ucraina, John Herbst, vine cu o nuanță pozitivă în cazul în care Trump ar câștiga prezidențialele din SUA: în opinia sa, echipa de politică externă a lui Trump (oricare ar fi aceasta) nu va sprijini necondiționat Rusia, ci va sprijini condiționat Ucraina. Dacă Rusia putinistă ar câștiga războiul din Ucraina, înfrângerea ar fi și a Occidentului, fapt pe care America (fie că e a lui Biden ori Kamala Harris sau a lui Trump) îl înțelege cu luciditate. Să sperăm că orice fel de Americă (fie ea chiar eventual trumpistă) pricepe gradul major de toxicitate putinistă. Retragerea lui Joe Biden din cursa prezidențială și susținerea Kamalei Harris în locul său ar putea fi o șansă reală de succes și pentru Ucraina.
