De ce nu ne putem ierta
nici după șapte mii de ani?
în fond, nu‑i vina noastră
că tatăl nostru, Avraam,
ne‑a condamnat
la ura asta veșnică
unul împotriva celuilalt,
deși suntem amândoi
de un sânge
amândoi tăiați împrejur
în ziua a opta.
Chiar dacă eu, Ismail, am fost întâiul născut,
tu ai fost din prima zi preferatul,
fiul oficial, legitim,
fiul rugăciunii
nu al compromisului.
Eu am rămas doar fiul
slujnicei și al deșertului
sortit peregrinării nesfârșite
prin pustiu.
Frate Isaac,
te‑am poftit la masă
sperând să ne apropiem
iar tu ai vrut toată mâncarea
doar pentru tine
te‑am poftit în casă
și m‑ai dat afară
pentru că ai vrut‑o tu pe toată.
Mi‑am tăiat țara în două
ca pe o pâine,
să o împărțim frățește
și să facem pace
dar ai vrut‑o tu pe toată.
Ți‑am dat o palmă
sperând să îmi apăr partea
tu m‑ai călcat în picioare
și ți‑ai luat cât ai vrut.
Apoi ai tăiat lacom
felie după felie
după felie
ai tăiat cu baioneta
cu mitraliera
cu tancurile
cu bombardierele.
Mi‑ai ucis copiii,
frate Isaac,
adică propriii tăi nepoți,
mi‑ai ucis soția,
propria ta cumnată,
i‑ ai ucis pe ai mei dar și pe ai tăi,
i‑ ai ucis pe ai noștri.
M‑ai tot împins, frate,
m‑ai împilat
și mi‑ai luat totul:
aerul, apa, pământul,
pâinea,
libertatea.
Mi‑ai lăsat doar disperarea
și e prea multă
pentru unul singur.
Haide, frate Isaac,
să o împărțim frățește!
900 de zile
În prima zi
a fost șocul și nedumerirea
a doua zi frica
a treia zi au fost rugăciunile
a patra zi deja strângeam
pături, cearșafuri, haine,
alimente neperisabile
pentru refugiații ucrainieni
a cincea, a șasea, a șaptea zi
ura, frustrarea, neputința
a opta, a noua, a zecea
Putin va ajunge cu războiul în România!
a unsprezecea
a douăzecea
a suta
liniște liniște liniște
a nouă suta zi
uitarea
de
opt
sute
de
zile.
