Pe 24 mai, s-au întâmplat două lucruri care pe unii i-au făcut să râdă, iar pe alții să înjure. În această zi, socialiștii aveau programată o ședință la partid. Zinaida Greceanîi s-a trezit dimineață devreme pentru că are deja o vârstă la care relația cu somnul nu-i din cele mai bune, dar și pentru că-i place să aibă totul sub control. Și-a băut cafeaua fără mare grabă, a mai schimbat câteva vorbe cu soțul ei, apoi a pornit spre sediul PSRM de pe strada Columna. Ajunsă la sediu, se grăbi să intre pentru că începuse să transpire din cauza zăpușelii. Înaintea ei, însă erau deja veniți socialistul Nicolae Mascaru și celebrul Cornel. Ambii stăteau nedumeriți la intrare și citeau iritați cuvintele de pe ușă, scrise cu vopsea roșie: „Partidul Scursurilor Retardate din Moldova”. Toți trei s-au privit cu niște fețe serioase și au intrat în sediu.
Membrii partidului se adunau încet când le-a căzut bomba în cap, „Igor Nicolaevici a fost arestat”, a adus vestea deputatul Novac. La început, toți erau derutați, pierduți și se uitau unii la alții întrebători. Zinaida Greceanîi era singura care și-a păstrat calmul și sângele rece, cu o experiență colosală în spate, nu era omul care să-și piardă cumpătul. A început imediat să-i sune pe unii și pe alții, să-i încurajeze pe cei din sediu și să le dea tuturor ceva de făcut. Împreună cu Bătrîncea au trimis oameni la casa lui Dodon, să protesteze. Singurul care stătea așezat pe un scaun și nu făcea nimic era Nicolae Mascaru. Acesta avea mai multe nemulțumiri, acum au răbufnit și el nu avea chef să facă nimic pentru Dodon. În primul rând, era nemulțumit că în actuala legislatură nu a mai prins un loc de deputat. În al doilea rând, era supărat pe Igor Dodon pentru că odată acesta îl luase peste picior, spunându-i că există limba braziliană, canadiană, mexicană, austriacă și aducând vorba despre asta la un moment dat, într-o discuție, Nicolae Mascaru se făcuse de râs și, în sinea lui, îl ura pe Dodon. El era printre puținii sau poate chiar singurul care chiar credea în partid, era gata să-și dea și viața dacă era nevoie, dacă partidul îi cerea asta. Însă l-a auzit pe același Dodon când au făcut frigărui la iazul de la Brăviceni, spunând că: „electoratul nostru sunt bețivenii și analfabeții”, iar asta chiar îl făcea să aibă dubii, îl făcea să creadă că partidul în care el a intrat crezând că va duce o luptă sfântă, se dovedește corupt și își disprețuiește proprii votanți. Se gândea să părăsească rândurile partidului chiar în acel moment, însă și-a dat seama că nu e deloc oportun, că trebuie să mai aștepte, așa că a plecat acasă.
Duminică, în centrul capitalei, s-au adunat toți simpatizanții lui Dodon să protesteze împotriva „dictaturii” și în susținerea fostului președinte. Nicolae Mascaru s-a urcat pe scena improvizată, s-a apropiat de microfon și a susținut unul din cele mai înflăcărate discursuri în susținerea lui Igor Nicolaevici, în timp ce soția lui îl aplauda și îi zâmbea din mulțime. Anume ea a reușit să-l convingă în aceste zile să nu se retragă din partid. Ea a fost cea care i-a explicat ce înseamnă simțul politic, i-a explicat că demult a trecut timpul ideologiilor și a venit timpul ipocriziei, a trecut timpul ideiilor și a venit cel al prostelii pe față și a beneficiului propriu, iar pentru câștigul personal, merită să treci peste micile neînțelegeri și supărări. Totuși, când vorbea, simțea un oarecare disconfort, așa că își încheia și descheia nasturii de la veston. Niște rămășițe de conștiință îl înțepau când vorbea despre patriotism, independență și Marea Adunare Națională când știa bine că partidul lui e cel mai antinațional partid din lume. Când îl lăuda pe Dodon ca fiind cel mai cumsecade și înțelept om de stat, de la Marcus Aurelius încoace, știa destul de bine ce mizerie de om e și, în sinea lui, își dorea să putrezească la închisoare. Când striga de pe scenă că în Mol- dova e dictatură, își amintea cum Igor Nicolaevici a fost în Belarus și îl lăuda pe Lukașenko că a torturat protestatarii pașnici. Vorbea în timp ce privea mulțimea deprimantă din fața lui, și înțelegea că acești oameni săraci, fără educație sau bolnavi sunt atât de vulnerabili, iar ei, niște demagogi criminali îi folosesc fără scrupule. A început să se bâlbâie, așa că a mai strigat odată „jos dictatura, jos rejâmul” și s-a dat repede jos de pe scenă.
(Nota autorului: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.)
