Din întregul univers muzical, dacă e să alegem un stil care să poată reprezenta libertatea, acesta ar fi jazzul. Și asta nu numai pentru că presupune multă improvizație, pentru că se poate cânta în orice formulă sau pentru că vine dintr‑un context istoric care reprezintă aceeași idee de eliberare, dar și pentru că jazzul este cel care trezește libertatea în cei care îl ascultă. Tocmai de aceea un concert de muzică jazz s‑a potrivit perfect și în acest an la festivalul BeFreeFest. De data aceasta, în scenă a urcat Misha Grossu, alături de colegii săi din proiectul „I swing my way”, cu un concert intitulat Fresh Jazz.
Am putut simți emoția și deschiderea cu care artiștii eu evoluat în scenă. Faptul că erau și ei la fel de nerăbdători și emoționați a creat din start o atmosferă foarte caldă și a construit o conexiune între public și toți cei aflați în scenă. Alături de Misha Grossu, la acordeon, au urcat Vadim Șinic, la clape, Petru Haruța, la trompetă, Veaceslav Pana, la contrabass, Alex Zavalii, la percuție, și Ana Odobescu, voce. În această componență, am putut asculta un program extrem de bine realizat și foarte interesant de urmărit. Cele cinci instrumente păreau a fi cinci voci distincte și în același timp extrem de compatibile, fiecare dintre ele având timbrul și energia sa, astfel completând imaginea muzicală finală în cel mai potrivit mod. Aceste voci se completau reciproc, iar uneori, așa cum se face în jazz, își lăsau loc una alteia pentru partituri solo, pentru improvizație și pentru accente muzicale, care făceau ca momentul să fie unul original. Ana Odobescu ne‑a oferit prezența nu doar prin voce, dar și prin energia pe care a dăruit‑o în scenă, prin implicarea și comunicarea cu publicul.
Misha Grossu, care a fost vocea grupului de instrumentiști și inițiatorul proiectului, a știut să împartă din bucuria personală legată de acest concert. Cel mai frumos însă a fost să ne arate atitudinea pe care o are față de colegii din scenă, felul în care se simte alături de ei. Arăta multă afecțiune, multă considerație, admirație și atenție la fiecare moment muzical pentru a putea construi mai departe melodia, dar și pentru a învăța, a se inspira și a savura. Aceasta a fost și atitudinea pe care a preluat‑o publicul, ceea ce a înmulțit buna dispoziție pentru întreaga seară. Felul în care acordeonul a fost prezent în muzica de jazz a dat o nouă coloratură concertului, iar spectatorii au putut asculta oi valențe ale acestui instrument, care este atât de pluridimensional, dar cu siguranță insuficient valorificat sau explorat încă. Părea uneori că din foiul acordeonului își luau aerul și toate celelalte instrumente.
Momentele de improvizație și cele în care exista o anumită gradație a cântecelor entuziasmau publicul și mai mult. Muzica din concert și felul în care a fost interpretată dădea impresia că muzicienii sunt acolo pentru întreținerea constantă a unui spirit, ca un foc de care trebuie să ai grijă să nu se stingă. Comunicarea în scenă, mai ales la momentele de improvizație, ne‑a molipsit, în mod cert, de empatie, deschidere și bucuria de a fi împreună. Acestea sunt cele mai importante lucruri pe care publicul le poate purta cu sine în continuare. Seara de jazz a fost un succes, dar mai ales a fost un drum senin trasat spre libertatea de a fi, în orice formă, în orice stare, în orice context.
