Filmele pe care vi le recomand astăzi sunt de cea mai pură tradiție franceză. Ar fi complicat, dacă nu imposibil, să descriu cu exactitate ceea ce cuprinde această noțiune, dar francezii utilizează deseori o alocuțiune: avec panache. Oricare ar fi genul, oricare ar fi categoria de film, ei știu să le facă avec panache!
Dans la maison (François Ozon, 2012). În numărul trecut vi‑l prezentam pe François Ozon și vă recomandam să priviți Frantz, cu Pierre Niney în rolul principal. Ozon este omul cu 22 de lungmetraje la activ și cu numeroase premii obținute la festivaluri internaționale. Dar dacă e să măsurăm succesul în biletele vândute, atunci vom constata că lucrurile stau puțin altfel. 8 femmes a fost cel mai popular film, urmat de Potiche, iar pe al treilea loc vine Dans la maison, cu Fabrice Luchini în rolul principal.
Dans la maison este, de altfel, unul din cele mai premiate filme ale lui Ozon. Dar nu vom stărui asupra premiilor prea mult, ci asupra poveștii propriu‑zise. Filmul este o adaptare liberă a piesei de teatru El chico de la última fila de Juan Mayorga. Germain Germain, un profesor de franceză (interpretat de Luchini), visează literatură și texte mari, dar e nevoit să‑și trăiască cotidianul printre liceeni impertinenți și indiferenți, mediocri pe deasupra, după cum crede Germain.
Toate – până la un moment, până când un elev, Claude Garcia (interpretat de Ernst Umhauer), îi transmite un text misterios și fascinant, care îl captivează și îl excită la maximum. Germain e transfigurat: în sfârșit, un elev care va fi la înălțimea aspirațiilor sale de profesor de literatură!
Profesorul așteaptă textele elevului său cu o nerăbdare maladivă… Mai este încă Germain un prof? Este Claude doar un elev? Ori poate că povestea basculează treptat într‑o altfel de relație? Ce este realitate și ce este text, până la urmă? Și noi, spectatorii, nu ne transformăm într‑un fel de „Germain” pe durata filmului?…
Dacă vă plac dramele psihologice cu suspans, vă recomand să priviți filmul lui François Ozon!
DogMan (Luc Besson, 2023). A revenit Luc Besson! Ah, cât de mult a putut să lipsească! Le Grand Bleu, Leon, Le cinquième élément, Nikita, filme care au marcat epoca! După Jeanne d’Arc a urmat o pauză de tocmai cinci ani, după care filmele lui Luc Besson au tot decepționat. Adică, cum: parcă erau semnate de Luc Besson, dar… prea cuminți, prea ordinare, prea șterse. Tentative de a reface un succes vechi și inevitabil ratate…
DogMan este altceva! Un film curajos, aproape obraznic, brut și răspicat, așa cum ne‑a rămas Besson în memorie. Nu știu dacă are rost să vă povestesc trama filmului. Ne vom limita la atât: filmul relatează povestea unui tip, Douglas, care a supraviețuit unui veritabil calvar de dragul câinilor, care a fost salvat datorită câinilor și care își construiește o nouă lume împreună cu câinii. Într‑un mod cvasimisterios, câinii îl ascultă și această „simbioză” creează un univers plin de tandrețe și… violență.
Filmul a făcut parte din competiția oficială a festivalului de la Veneția, fapt ce confirmă revenirea în liga superioară a lui Besson. Douglas este interpretat magistral de Caleb Landry Jones, care în 2021 a luat premiul pentru interpretarea masculină la Cannes (pentru Nitram de Justin Kurzel). Actorul are o filmografie destul de vastă (a mai apărut în No Country for Old Men (2007), The Florida Project (2017) sau Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017), pentru a cita doar câteva din cele mai notorii filme), iar în DogMan are o prestație absolut excepțională!
Pe scurt: dacă v‑a lipsit Luc Besson, acel de acum 30 de ani, în DogMan îl regăsiți!
