Iulia Șumanschi, 50 de ani în aplauze

Incredibil, dar de la prima apariție, în august 1971, a Iuliei Șumanschi, proaspătă absolventă a Institutului de Arte Gavriil Musicescu din Chișinău, pe scena Teatrului Moldovenesc Muzical Dramatic, în prezent Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în rolul Tonei Tumanova din spectacolul Cântec dramatic de M. Ancearov și B. Ravenskih au trecut 50 de ani! Debutul Iuliei Șumanschi este legat de succesul celor 16 actori (Iulia Șumanschi, Valeriu Drumov, Victor Odagiu, Petru Păpușă, Valentin Bețianu, Zinaida Rusu, Sofia Nesterova ș.a.) din prima (și ultima!) promoție de comedie muzicală (1966-1971) a Institutului de Arte Gavriil Musicescu, azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, care au excelat în Valsul Sevastopolului de Isaak Dunaevski, pe scena bălțeană. Din diverse motive, trupa de operetă nu a fost formată. Oricum, s-a găsit loc și pentru acești tineri înzestrați muzical, li se încredințau roluri centrale în spectacolele, mai cu seamă în cele muzicale. În acea seară de august, 1971, am avut și eu prilejul să o admir. M-a impresionat, îndeosebi, timbrul vocii sale inconfundabile, calitățile ei vocale și, desigur, aspectul ei destul de atrăgător. De atunci, publicul s-a îndrăgostit iremediabil de Iulia Șumanschi și i-a savurat aparițiile (cca 50 de roluri) de pe scena bălțeană. La fel va face, cu siguranță, și în seara când omagiata va urca pe scena Naționalului bălțean în spectacolul aniversar 50 de ani pe scenă.


Ea a fost aplaudată pe numeroase scene din R. Moldova (Bălți, Chișinău, Cahul, Orhei, Soroca, Edineț, Ungheni, Călărași, zeci, sute de sate), Ucraina (mai multe sate din Bucovina, Ținutul Herța și Transcarpatia, inclusiv în Cernăuți, Herța, Ujgorod, Ismail, Reni), precum și din România (Iași, București, Botoșani, Buzău, Galați, Vaslui, Oradea etc.). Spectatorii de pretutindeni s-au bucurat și se bucură în continuare de prea-plinul eleganței, farmecului dumneaei pe care îl dăruiește cu atâta larghețe, de harul întâlnirilor, întotdeauna memorabile. Domnia Sa este apreciată grație pasiunii cu care, de mai bine de 50 de ani, reclădește magia teatrului, oferindu-ne un spectacol fascinant, cum nu mulți reușesc să facă.
A dat viață unor personaje memorabile pe scena Teatrului din Bălți: în comedii (Tița în Doi morți vii de Vasile Alecsandri, regia Anatol Pînzaru; Tuzza în Liola de Luigi Pirandello, regia Sandri Ion Șcurea), satire (Dașa în Sfânt și păcătos de Mihail Vorfolomeev, regia Nadejda Aronețkaia; Veliciko în Canibala de Ivan Radoev, regia Ion Puiu, drame (Maria în Osânda de Ion Puiu, regia Anatol Pînzaru; Sora în Porunca a șaptea de Dario Fo, regia Ion Bordeianu).


Mai multe personalități au ținut să-și exprime aprecierea față de excepționala carieră a actriței bălțence, Iulia Șumanschi. Iată doar câteva:


Aurel Puică, ex-director al teatrului (1983-1986): Iulia Șumanschi este, mai întâi de toate, o femeie înaltă, deosebit de frumoasă. Ea întruchipează eleganța și corectitudinea în toate. De cum o vezi pășind în stradă, de îndată îți dai seama că ai în față o artistă. A fost extrem de serioasă la lucru, extrem de disciplinată, nu a întârziat niciodată la muncă. Am admirat-o și continui să-i admir spiritul cu care a dăruit teatrului, personajelor și spațiului imens al scenei, cu responsabilitate și spontaneitate. Cu neștirbită acuitate a descoperit esența vieții în fiecare personaj, reușind, de fiecare dată, să o transmită.


Anatol Ursu, scriitor, secretar literar: Iulia Șumanschi a fost și a rămas ca un burete, absoarbe tot ce ține de cuvântul artistic și de măiestria actorului în scenă. Pe parcursul anilor, și-a fondat un credo artistic al ei, o ținută artistică proprie care o deosebește de alte individualități. Muncește cu aceeași tenacitate, are aceeași atitudine față de orice rol.


Victor Palii, Maestru în Artă: Pentru mine, Iulia Șumanschi este, în primul rând, o cântăreață, cea mai bună dintre toate, pe care le-am auzit pe scena bălțeană. O remarcabilă soprană, dotată cu un simț artistic deosebit, cu o remarcabilă tehnică a cântului.


Ion Marcoci, Artist al Poporului: Iulia Șumanschi a încântat, de-a lungul celor 50 de ani de carieră, prin prestații de excepție, în cele mai diverse roluri ale teatrului, atât în țară, cât și peste hotare. A realizat de minune și un rol din piesa Clopotnița de Ion Druță, regizată de mine, un spectacol care a fost difuzat de nenumărate ori la televiziunea națională. S-a dovedit a fi și o doamnă de mare valoare în toate privințele, un real exemplu pentru generațiile mai tinere de slujitori ai scenei.


Ludmila Cerguță, secretar literar: Finețea exterioară, estetică a artistei este irepetabilă. De ce? Fiindcă izvorăște din interiorul ei, a moralului existențial. Așa este Iulia. O fire de om ca o duminică. O artistă niciodată posomorâtă, înseninată de albăstrimea cerului, care se revarsă onorabil în ochii ei. La repetiții, în cabina de machiaj sau pe scenă o surprindem frumoasă, grațioasă și stăpână pe semnificația unui destin artistic. Dincolo de cortină și aplauze, dna Șumanschi își joacă rolul propriei vieți, pe care, indiferent de circumstanțe, și-l trăiește la fel de talentat.


Pavel Proca, critic de teatru: Iulia Șumanschi reprezintă stilul și profilul teatrului romantic, îmbinare armonioasă între „realismul visător” și o anume accentuare a convenției teatrale – simbioză dintre teatrul tradițional clasic și teatrul muzical modern. Eroinele pe care le-a interpretat erau individualități cu totul diferite, dar, în redarea lor diversă, constante rămân precizia caracterizării, selecția procedeelor care alcătuiesc dominanta, expunerea firească a acesteia, fără a evita condiția care deosebește contradicția… Dar în fiecare rol însuflețit se simțea… tânga și mahna amintirilor devastatoare, aducerile-aminte a operetei, a veritabilelor spectacole muzicale.


Ministerul Culturii, UNITEM-ul, precum și administrația TNVAB i-au recunoscut, de mai multe ori, meritele. Ea a fost de- corată cu insigna Activist fruntaș al Culturii (1982), cu numeroase diplome de onoare, iar în 2007 i s-a acordat titlul onorific Om Emerit. Pentru merite deosebite în munca de creație, Guvernul Republicii Moldova i-a acordat indemnizație de merit.


La întrebarea Cu ce sentimente întâmpinați acest eveniment al bilanțului?, actrița mi-a răspuns în felul următor: Nu am atins încă vârsta matusalemică, dar sunt de acord întru totul cu marele actor, Radu Beligan, care a spus: „Timpul e o glumă proastă a unui calendar pe care eu nu-l recunosc. Eu sunt actor. În artă, timpul se măsoară cu altfel de ceasornice. Eu nu am adunat ani, ci mai multe tinereți succesive. Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea pe care o trăim este frumusețea pe care anumiți oameni ne-o creează, din timp în timp, pornind de la haos: tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărțile pe care le scriu, spectacolele pe care le creează și viața pe care o trăiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este o operă de artă prin excelență”.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Jazgul Orozov

Blestemat să fie

Blestemat să fie Cel care vreodată și-a aruncat dosul palmei peste capul unui copil Blestemat să fie tata xxxStrada principală care se intersecta cu strada

Noutăți
Alexandru Popescu

Halldór Laxness și dialogul abracadabrant

Islanda are multe trăsături care te cuceresc și te motivează să o vizitezi. Este o țară fabuloasă, începând de la climă și relief, până la

Noutăți
Augustina Visan

Ei s-au mutat la casă nouă

Ei s-au mutat la casă nouă Și eu la fel Ei se sărută sălbatic în pat Eu rod un prezervativ, înghit lacom și îmi fac

Noutăți
Anda Vahnovan

Diaspora noastră din Londra

Sârme după atâția ani mă bântuie încă rufele înșirate pe sârmele din fața căminelor cu cinci etaje, stâlpi de metal, firele contorsionate la capete, expunere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *