Între mine tine și Kiev

și eu mă gândesc

cum am putea privi aceleași stele

cum am putea inspira aceeași seară

între mine

         tine

         și kiev

e un triunghi oarecare

vreau să fac cu tine

ce face primăvara cu cireșii

a spus neruda

tu l-ai citat

eu am simțit în corpul meu

toți fluturii ce se vor naște în europa

iar venele mele au început să transporte

picuri de iubire la inimă

dacă europa va deveni roșie

fluturii vor muri înainte de a se naște

cireșii noștri nu vor mai înflori

primăvara va deveni toamnă

formele geometrice nu vor mai exista

dar noi?

am mai putea inspira aceeași seară?

am mai putea privi aceleași stele?

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Virgil Botnaru

Istorii ce pot vindeca frica de întuneric

„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)

Noutăți
Victoria Kirilov

Viața se scurge-n nicăieri

Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă

Noutăți
Adrian Niță

Înțelegere și echilibru

Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,

Noutăți
Mariana Badan-Labic

Poem alb

Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *