Volumul de debut al Deliei Hügel, intitulat Seara, după ora 9 (Editura Litera, Bucureşti, 2024), reuneşte 15 povestiri distincte, construite astfel încât să curgă lin şi organic, fără treceri violente, care creionează într‑un ritm alert viața socială a Aradului. Putem regăsi personaje şi situații emblematice, atent construite, cu o doză temperată de ironie, care conduc la elaborarea unor fire epice surprinzătoare.
Povestirea Ultimul Obstacol deschide acest volum cu o cvasi‑meditație din spectrul sacramental pe un ton destul de grav şi inconsolabil: „Zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie”. Sunt surprinse într‑o lumină foarte bună reacțiile şi gândurile pe care le resimt oamenii atunci când în universul lor interior şi‑a făcut apariția un ideal grandios, care pare să reprezinte un punct zero al existenței. Aceste fapte sunt reliefate prin intermediul personajului Ferdinand: „prea ocupat să reînnoade firul entuziasmului cu care plecase de acasă, să îl păstreze nealterat până când, în sfârşit, se va pune la birou şi restul vieții lui va începe odată cu prima trăsătură a peniței”.
Spațiul social al Aradului transpus în planul ficțional este dominat şi de implicațiile unor personaje juvenile, aşa cum sesizăm în povestirile Fotbal şi Silvia, unde autoarea aduce în discuție, ca subiect, dramele copilăreşti sau adolescentine, importate dintr‑o realitate imediată, în care domină frica, disperarea, dar şi coliziunile familiale. Descrierea mediului unde domină aerul copilăresc are detalii vibrante, bine relaționate cu personajele aduse în discuție. În ambele povestiri, autoarea reuşeşte să construiască, cu o măiestrie remarcabilă, universul gândurilor personajelor care abundă în detalii tulburătoare, specifice vârstei: „După care mă ascundeam în baie şi îmi imaginam că am murit. Şi plângeam, copleşită de tristețea înmormântării mele, într‑o voluptate suculentă a suferinței, până când ieşeam cu ochii roşii, în lumina crudă şi indiferentă a propriului apartament de bloc”.
Veşnica problemă a luptei dintre generații este surprinsă în povestirea Așa se face, unde încă din titlu anticipăm nucleul didacticist al narațiunii. Personajele principale sunt doi tineri, care hotărăsc să se căsătorească, însă această decizie este de fapt un compromis pentru a le face pe plac părinților şi a duce mai departe tradițiile seculare ce țin de căsătorie. Cei doi studenți sunt puşi în tot felul de situații inconfortabile, deoarece continuă să accepte implicarea rudelor din partea fetei, care acționează ca nişte stăpâni peste alegerile ce ar trebui să le aparțină tinerilor. Autoarea reuşeşte să capteze cu mare claritate reacțiile emoționale întâmpinate de tineri în aceste situații delicate, doar prin implicația descrierilor, ei nefiind antrenați în dialog.
În povestirea care dă titlul volumului, Seara, după ora 9, sesizăm un filon fantastic foarte interesant prin subiectul inedit abordat. Adelina (nume de personaj recurent printre povestiri) ajunge în situația în care trebuie să accepte harul unei vrăjitoare bătrâne, pentru ca aceasta din urmă să îşi poată da duhul. Dialogul care precede moartea bătrânei este presărat cu mici note comice, dar şi încercarea acerbă de a o face pe Adelina să plătească pentru harul primit. Bătrâna, aflată la capătul puterilor, hotărăşte totuşi să îi dea pe gratis harul. În ciuda faptului că nu credea în efectele harului în praxis, finalul are o notă fantastică, confirmând validitatea acestei mici însuşiri supranaturale.
Volumul stă sub semnul unor contradicții, mai ales de ordin conjunctural sau familial, care reiterează mai ales idei despre „tineretul de azi”, dar aduce în discuții şi dorința de escapism întâlnită uniform la majoritatea personajelor. Autoarea reuşeşte cu mare dibăcie să fațeteze mediul citadin al unui Arad contemporan, presărat cu întâmplări analizate sub o lentilă atentă, de unde se nasc adevărate bijuterii narative.
