Când vorbesc despre țările noastre, mă refer la România și Republica Moldova
Mirela Niță Sandu: „Imaginea unei țări înseamnă suma tuturor gesturilor noastre de cetățeni”
Anul trecut, fiind invitată la Bazarul Diplomatic de la Bruxelles, am ajuns să o cunosc pe Mirela Niță Sandu. Eram sigură că va fi nelipsită de la un eveniment atât de amplu, organizat de Ambasada Republicii Moldova și cea a României în scopul promovării valorilor culturale de pe ambele maluri ale Prutului. Mirela promovează limba și cultura română în Belgia de mai bine de optsprezece ani, prin intermediul mai multor proiecte: este profesoară de limba română la instituțiile europene, profesoară de franceză în sistemul de învățământ public belgian și președinta Asociației EuropaNova din Bruxelles, fiind o susținătoare activă a culturii și valorilor românești. Nu întâmplător, acum patru ani, a fost decorată de președintele Klaus Johannis cu Ordinul „Meritul pentru învățământ”.
Cum este să primiți o asemenea distincție, dragă Mirela, și ce tip de angajament implică un asemenea statut în viața profesională?
Am fost plăcut surprinsă când mi s-a decernat această medalie într-un cadru deosebit de fastuos, la reședința ambasadorului României în Regatul Belgiei, o casă veche, în stil eclectic, achiziționată de statul român în 1936, imobil ce face parte din patrimoniul Regiunii Bruxelles-Capitale. Nu știu exact dacă meritul meu a fost promovarea învățământului de diferite tipuri și la diferite niveluri sau organizarea cursurilor și asigurarea condițiilor optime pentru buna desfășurare a procesului educațional în cadrul Școlii româ- nești de weekend EuropaNova (https://www. scoalaromaneasca.be/) – avem peste 70 de copii care frecventează cursurile școlii noastre –, dar, oricare ar fi fost motivul, acordarea acestei distincții, ca și cea din decembrie 2018, „O sută pentru România”, cu ocazia Centenarului, m-a făcut să înțeleg că drumul meu e apreciat, deci este cel potrivit.
Pe lângă predarea limbii române în instituțiile europene, prin Centrul de Limbi CLL din Bruxelles, ați pus bazele înființării unei biblioteci și ați inițiat un amplu proiect care promovează turismul românesc. Ne puteți povesti puțin despre aceste proiecte, la fel de importante și valoroase?
La începuturile ei, în urmă cu 14 ani, EuropaNova a fost o școală de limbi străine, un spațiu cultural pentru promovarea autorilor și artiștilor, dar și prima librărie cu carte românească și traduceri în franceză ale operelor marilor scriitori din Europa centrală, orientală și balcanică la Bruxelles. După câțiva ani de permanență, am decis, împreună cu Consiliul de Administrație al asociației, să transformăm această librărie în bibliotecă. Este o bibliotecă ce funcționează foarte bine acum, cu cititori adulți și copii, fondul de carte fiind împrospătat cu ajutorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care susține și școala românească de weekend încă de la înființarea ei.
În ce privește excursiile organizate de EuropaNova (https://www.europanova.be/ turism/) în parteneriat cu Asociația „Promenada Culturală” București (https://promenada-culturala.ro/albastrul-senin-al-mol- dovei/ ), pot spune că au debutat în 2013 cu o excursie culturală în „Bucureștiul de altădată”, care seara propunea și participarea la
Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția a XXI-a, a studenților mei (funcționari ai instituțiilor europene). Aceste excursii itinerante de limbă s-au încheiat odată cu pandemia de coronavirus. În acești ani am văzut toată România. Am vizitat cele mai importante obiective turistice ale țării și ale Republicii Moldova, am (re)descoperit tradiții și obiceiuri străvechi, am cunoscut meșteri populari, am admirat biserici fortificate și mănăstiri, am contemplat peisaje de vis și am întâlnit oameni excepționali. Prin „Linia descendenților”, „Energiile originilor”, „Drumul aurului”, „Sub cetate”, „Drumul norilor”, „Lotca Dunării” și „Promenada Bucureștiului”, cum au fost denumite excursiile, peste 200 de vizitatori au cunoscut România și Republica Moldova, așa cum niciodată, niciun străin nu ar putea-o face privind fotografii sau citind doar pe internet despre frumusețile țărilor noastre.
Festivalul „Pământuri mitice” întrunește, an de an, începând cu 2013, personalități importante atât din România, cât și din Republica Moldova, fapt apreciat enorm de lumea culturală de la Chișinău. De ce ați optat pentru această formulă de proiect?
Da, un proiect emblematic al asociației noastre este Festivalul EuropaNova „Pământuri Mitice”, care are loc în fiecare an, la sfârșitul lunii septembrie, în preajma Zilei Europene a Limbilor (26 septembrie), când celebrăm multilingvismul împreună cu sute de persoane din domeniul artei, muzicii, literaturii și patrimoniului, care participă la evenimentele organizate de noi. Anul acesta, festivalul ajunge la cea de-a 11-a ediție (www. europanovafestival.eu). Întâlnirile organizate de noi sunt multiculturale, intraculturale și interculturale, dându-ne posibilitatea de a arăta unui public divers frumusețea și bogăția culturală a țărilor noastre. Când vorbesc despre țările noastre, mă refer la România și Republica Moldova. Nu eu am optat pentru această formulă a festivalului, suntem o întreagă echipă; eu nu fac decât să o coordonez. Am căzut de comun acord să avem o seară în care să promovăm poezia, o seară de promovare a romanului, altele pentru artă, muzică, uneori film sau tradiții populare, meșteșuguri. Este calea pe care am ales-o și pe care o vom păstra pentru ca străinii să aibă o imagine de ansamblu a ceea ce suntem noi ca popor. Aș dori să subliniez faptul că EuropaNova există grație voluntariatului. Cu cât există mai mulți oameni care doresc să se implice, cu atât mai frumos putem să ne organizăm și să promovăm valorile noastre culturale.
Revenind la Mirela Niță Sandu, doctoranda care venise pentru doi ani de studii la Bruxelles, aș întreba: care a fost momentul decisiv în care ați optat să rămâneți în Belgia, fiind atât de legată emoțional de România?
Nu pentru doi ani am venit inițial. Am venit mai întâi cu o bursă, am continuat cu un certificat postuniversitar (master) care-mi permitea să predau limba franceză și ca limbă secundară sau maternă, nu doar străină, pentru ca mai apoi să decid să rămân aici, deoarece cursurile școlii doctorale pe care o urmam erau la zi. Nu am crezut că voi rămâne aici până în 2013, când am renunțat la catedra de la Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din București, deși aș fi putut să o păstrez. Altfel spus, mi-au trebuit șapte ani pentru a putea lua această decizie. Nu a fost ușor, dar găsisem o formulă convenabilă. Făceam naveta. Da, sunt profund legată emoțional de România. Este țara în care m-am născut, în care am crescut, în care am toată familia. Niciodată nu voi renunța la ea.
Ce le‑ați răspunde celor care consideră emigrarea un fel de evadare în „mai stabil, mai cald, mai bine”, ca să nu zic chiar un fel de „abandon” al propriei țări?
Oricât de supărat sau revoltat ar fi un român pe propria-i țară, eu nu cred în niciun „abandon”. El poartă România în suflet oriunde ar merge. E posibil ca unele persoane să considere că, emigrând, ajung la „mai stabil, mai cald, mai bine”, e posibil chiar să ajungă, dar asta nu înseamnă că-și abandonează țara. Vedeți dumneavoastră, dacă ar fi așa, am putea pune problema și invers: poate țara i-a abandonat pe acești oameni. Citesc foarte des în presă că „ne pierdem valorile”. Fiecare persoană reprezintă în sine o valoare. Oare chiar ni le pierdem? Sau ele se întorc și mai valoroase? Eu consider că ordinea acestor întrebări ar fi așa: ce facem noi pentru țară, pentru ca apoi să vedem ce face țara pentru noi? Totuși, eu cred că, în majoritate, acești oameni plecați vor dori să se întoarcă într-o zi. Între timp, fiecare este dator propriei sale vieți să încerce să trăiască mai bine, oriunde s-ar întâmpla acest fapt, în România sau în afara ei. Emigrarea e o alegere atât de personală, că vorbele mele sunt de prisos.
Excludeți posibilitatea de a reveni definitiv în țară? Când (dacă) considerați că ați putea face acest pas?
Niciodată nu am exclus această posibilitate și nu o voi face. Doar că încă nu este momentul. Am familia acolo, am o casă, am o țară. Toate mă așteaptă. Ce poate fi mai frumos? Revin oricând cu mare drag și chiar mă simt acasă.
Credeți că imaginea României s‑a schimbat în ultimul deceniu și datorită promovării active a valorilor noastre culturale bogate atât în Belgia, cât și în celelalte țări europene, inclusiv în Marea Britanie?
Imaginea unei țări se schimbă zi de zi. Contribuim la acest lucru atât din interior, cât și din exterior, prin fiecare gest, prin fiecare lucru aparent nesemnificativ pe care-l facem. Imaginea unei țări înseamnă suma tuturor gesturilor noastre de cetățeni. Fiecare contribuie la imaginea țării sale, de oriunde s-ar afla.
Ce am putea noi, cei plecați de acasă, să facem mai mult decât să încercăm să fim un exemplu frumos de promotori culturali în țările în care am emigrat? E suficient?
Putem fi un exemplu frumos de promotori ai culturii unei țări și din interiorul acesteia, nu doar din exterior. Nu știu ce ar trebui să facă alții, știu doar ceea ce fac eu. Nu știu dacă pot fi un exemplu, dar implicarea noastră nu ar fi completă dacă s-ar rezuma doar la ceea ce facem din țările de adopție pentru țara de origine. Trebuie să ne implicăm și acasă. Acolo putem fi cel mai bun exemplu. De fiecare dată când merg în vacanță în România sau doar să-mi văd familia, îmi programez și altfel de întâlniri. De exemplu, de câteva luni, încerc să pun pe picioare un proiect de suflet într-o comună din județul Dâmbovița. Încă nu am terminat, dar sunt pe drumul cel bun. E vorba despre amenajarea unei biblioteci într-o școală de la țară. Am trimis o parte din cărți, am cumpărat o parte din mobilier. Voi continua. Știu sigur că va ieși ceva frumos. Dar știți care este partea extraordinară a acestui demers ? Cea care m-a încărcat sufletește și care îmi dă forța necesară de a merge mai departe? Am întâlnit acolo oameni minunați! Oameni fără de care, oricât mi-aș fi dorit, nu aș fi reușit niciodată. Cred cu toată ființa mea că astfel de proiecte pot contribui la o mai bună înțelegere între cei de aici și cei de acolo, la promovarea reciprocă a valorilor noastre culturale, de oriunde am fi, la o imagine mai bună a țării noastre.
