Elena Grădinaru: „Asta e magie – când copiii te recunosc, când aleargă și nu te lasă să pleci de la spectacole”.
Spuneți‑ne, vă rog, cine este Elena Grădinaru în Planeta Clounella și cine este Elena Grădinaru în Planeta cotidianului?
Elena Grădinaru, în Planeta Clounella, este mama, este fondatoarea, este Clounella și este persoana care a creat, a simțit și a adus anume planeta asta, dar în spate, stă o echipă mult mai mare. Elena Grădinaru în Planeta cotidiană e soție, e mamă, e fiică, e colegă, e prietenă, e femeie.
În ce punct al vieții și în ce condiții s-a întâlnit contabilitatea cu animația? Căci, din câte știm, ați lucrat, mai întâi, în calitate de contabil.
Eu am făcut specialitatea de Contabilitate, am făcut Colegiul Financiar Bancar, după care am făcut Finanțe și Bănci la ASEM, bine că nu m-am băgat și la masterat, dar animația, de fapt, a fost în mine de mică. Norocul meu este că avem, în arhiva familiei, casete video din copilărie și eu acolo fac, de fapt, animație la greu, adică la toate petrecerile, la toate zilele de naștere, copiii erau pe seama mea, făceam provocări, cântam, dansam. Ideea e că părinții mei nu au știut, dar nici eu nu am știut. Când am văzut primul anuț precum că se caută un animator, nu mi-am dat seama despre ce este vorba, m-am dus doar după cuvântul ,,copii”, dar nu după ,,animator”.
Abia după un timp, mi-am dat seama că fac animație de mică, doar că nu știam că asta se numește animație. Îmi aduc aminte, de multe ori, cum mă jucam cu picii în transportul public, până a fi animator. Copiii intrau ușor în contact cu mine. Dar ca job a apărut în toamna lui 2008, atunci când am făcut primul eveniment în calitate de animator, iar Clounella a apărut în august 2013, tot atunci și numele de Clounella, și a început să se creioneze planeta noastră.
Faptul că acum personajul Clounella este cunoscut de mulți astăzi este și meritul soțului meu, care m-a văzut, a crezut mai mult decât mine, pe alocuri, și a creat, în jurul personajului Clounella, o planetă întreagă. El este cel care stă în spate mai mult din partea tehnică, schematic, ca model de afaceri, altfel spus, pe când eu merg mai mult pe creativitate.
Planeta Clounella a fost creată ca un refugiu, dintr‑o necesitate financiară sau din vocație?
Ca animator, am început a lucra în paralel cu alt job și am înțeles că sufletul meu vibrează mai cu bucurie spre animator, așadar, mai întâi a fost vocația. Eu cred că nici o companie nu ajunge departe dacă din echipă nu este cineva pasionat de domeniul respectiv. Inițial, noi am lucrat foarte mult pe gratis până am ajuns în punctul în care din această activitate ne putem asigura existența. Cu bucurie spun că activitatea care îmi place să o practic îmi aduce și bani.
Care sunt activitățile de bază ale echipei dumneavoastră?
Noi facem spectacole, participăm la festivaluri, concerte, moderăm evenimente, organizăm evenimente private, organizăm întâlniri, am făcut-o și pe curierul, livrând nu doar cadouri, dar și buna-dispoziție. Pe scurt, noi facem de toate ca să sjungem la inimile copiilor. Cred că este foarte important să menționez că toate activitățile noastre au scop educativ, pentru noi e foarte important ca după evenimente copiii să rămână cu o lecție învățată. Aici este vorba despre igienă, statul la calculator, mâncare sănătoasă, strânsul jucăriilor,dulciuri și cantitatea lor, deci, noi foarte subtil introducem diferite mesaje în programele spectacolelor noastre. De exemplu, în ,,Rapunzel” noi am adăugat și broccoli și primim mesaje de la părinți care ne spun că, deoarece Rapunzel iubește broccoli, copiii lor, de asemenea, vor să mânânce broccoli.
Acum că suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, presupun că principala dumneavoastră preocupare este să aduceți magia în inimile copiilor. Cum reușiți să o faceți?
Perioada de iarnă, într-adevăr, e o perioadă magică prin atmosfera și prin decorul din tot orașul. Noi, cu echipa avem serviciul de Moș Crăciun și facem spectacole. Avem spectacolul ,,Povestea lui Moș Crăciun”, jucat pentru prima dată în anul 2019 și, fiindcă anul acesta încă există restricții, ne-am propus să jucăm măcar două spectacole. Când vorbesc despre acest subiect, sincer, am pielea de găină. Am pus deja al șaptelea spectacol în vânzare, deoarece toate biletele se vând. În prima zi când ne-am propus să jucăm doar unul, am jucat două spectacole sold-out, total sold-out, fără nici un bilet rămas, apoi am zis că mai punem încă unul, și încă unul, și tot așa am ajuns la al șaptelea spectacol plus al optulea spectacol, care urmează să fie jucat pe 8 ianuarie în scop caritabil. Ne-am propus să oferim banii adunați pe urma acestui spectacol unei doamne care prin definiție a devenit mamă, înfiind 3 copii și-i crește de una seingură, deoarece, între timp, și soțul ei a decedat de cancer. Vrem să-i ajutăm să facă reparație într-o casă, fiindcă ei acum trăiesc într-o cămeruță și vrem să le oferim încrederea că noi suntem acolo.
Totodată, mai facem și evenimente la distanță, avem companii care ne solicită în acest sens. Pentru că politica companiei spune clar că nu au voie să organizeze unele evenimente, noi vom organiza petreceri on-line prin zoom, avem deja pregătite jocuri, activități care se pot face online și nici nu simți cum trec 60 de minute.
La fel, noi lucrăm cu primăriile, cu diferite asociații…livrăm magia cu Moș Crăciun, Clounella, Spiridușii de iarnă, cu Fulguța. Noi mergem și ducem bucurie copiilor, împărțim cadouri, facem program…
Cum reacționează copiii dumneavoastră la faptul că dăruiți îmbrățișări (cel puțin până la pandemie) și altor copii?
Această întrebare i-am adresat-o fetiței mele, Gabriela, care e alături și am întrebat-o ce simte atunci când eu, în rol de Clounella, îmbrățișez alți copii, iar ea a zis că nu are nici un deranj și nu se supără, deși dacă ar fi fost aici Mihaela, ea ar fi spus fix invers, Mihaela e foarte posesivă și am observat că, de multe ori când cineva vine la evenimente și mă îmbrățișează, ea cumva tot se bagă pe sub fusta mea și vrea să-mi atragă atenția că este cu mine.
Gabriela a spus că e foarte bucuroasă că pe mama ei o îmbrățișează alți copii și asta înseamnă că ea a ajuns cumva la ei, adică mesajul e că ea se mândrește că pe mama ei o îmbrățișează și alți copii. De multe ori, îmi dau seama că eu am mai multă răbdare cu alți copii decât cu ai mei, probabil, din cauza că de ai mei sunt alături zi de zi și ajungem la momentele când ne roadem unul de altul. Eu îi iubesc pe toți copiii care o cunosc pe Clounella, dar este o iubire diferită decât față de copiii care au crescut în mine și s-au născut din mine. Eu le iubesc diferit pe ele, ele fiind, deseori, inspirația me, deoarece jucându-mă cu ele mă inspir pentru activitatea mea. Fetele mele sunt acele mostre pe care testăm anumite jocuri sau dansuri. De multe ori, când îmi vine ceva în minte, le pot întreba pe Mihaela și Gabriela ce cred despre aceasta.
Pe lângă asta, ele două, când vin la spectacolele noastre, devin cei mai buni critici, observă toate detaliile pe care le schimbăm, de exemplu : ,,Hmmm, tu data trecută nu ai spus așa, data asta ai spus altceva, ați schimbat acolo, ați schimbat un copac”.Adică observă toate detaliile din timpul spectacolului. De obicei, la spectacole ele nu dansează, ci analizează ce se întâmplă în spenă, ce se întâmplă în sală, iar după asta pot să-ți povestească până la cele mai mici detalii. Mă bucur că am reșit să le integrez în spectacole, Gabriela joacă deja în două spectacole și a venit și rândul Mihaelei să o implicăm.
Mai e loc de magie și în inima Counellei în plină pandemie?
Dacă ar fi fost momentul financiar, Clounella ar fi rămas acolo în pandemie și nu ar fi ieșit la mal, dar Clounlla e un copil al nostru, fiindcă e aproape de seama fetelor noastre.
Magia există, pentru că avem oameni care încă ne suțin și avem oameni care o fac și pe platform Patreon. Adevărul e că pandemia ne-a restrains ca și echipă, ne-a secat de evenimente. Avem patroni care ne susțin lună de lună și datorită cărora am reușit să achităm prima tranșă pentru brandul Clounella, fiindcă Clounella este un brand înregistrat la AGPI. Am reușit să realizăm și o piesă la Gurinel TV. Aceste investiții noi nu ni le puteam permite fără suportul patronilor și aceasta nu este pur și simplu o magie. Magie este încă în momentele când întreb sala cum mă cheamă și copiii strigă :,, Clounellaaaaa!!!”. Asta e magie – când copiii te recunosc, când aleargă și nu te lasă să pleci de la spectacole. E pur și simplu magieeee.
