In God We Trust…

Filmele pe care le prezentăm astăzi tratează despre un subiect sensibil pentru toată umanitatea. De altfel, e destul de simptomatic: cu cât această sensibilitate e mai mare, cu atât și timpurile sunt mai sumbre… Dar pentru arta cinematografică subiectul raportului cu divinitatea a fost întotdeauna unul primordial. La fel precum și interesul pentru relațiile mereu complicate între cele trei laturi ale triumviratului: credința – experiență individuală; biserica – organizație „intermediară”; religia – un set de dogme și postulate ideologice.

Dar să revenim la filme.

The Wonder (Sebastián Lelio, 2022). Este al optulea lungmetraj al cilianului Sebastian Lelio, un regizor prezent regulat în programul celor mai importante festivaluri de film din lume. Pentru Gloria (2013) Paulina García a luat premiul celei mai bune interpretări feminine la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, iar câțiva ani mai târziu filmul său, Una mujer fantástica (2017), a fost recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun film străin.

The Wonder (Minunea) a fost prezentat publicului la festivalurile de la Telluride, Colorado, la cel de la Toronto și la cel de la San‑Sebastian, apoi, fără o prezență masivă în sălile de cinema, a fost difuzat pe Netflix.

Povestea filmului ne trimite hăt în 1862, într‑un sătuc din Irlanda, zece ani după teribila foamete ce a devastat țara între 1845 și 1852, consecinţele căreia se mai resimt. Elizabeth „Lib” Wright este trimisă de către autorități să supravegheze o adolescentă, Anna O’Donnell, care afirmă că nu a mâncat nimic de patru luni. Ea este asistată de o călugăriță, sora Michael. Ambele trebuie să raporteze unui areopag din oficiali locali observațiile efectuate. Tot satul vorbește despre o minune dumnezeiască și înțelegem de la bun început că oficialii locului au nevoie să documenteze „minunea” pentru a o oficializa. Anna afirmă că supraviețuiește hrănindu‑se doar cu „mană cerească”. Lib nu este impresionată și încearcă să înțeleagă ce se întâmplă. Ea observă că mama fetei o sărută în fiecare seară pe buze și bănuiește că astfel îi transmite mâncare masticată… Lib raportează totul onest. Drept rezultat, mamei i se interzice să se apropie de fiică, starea căreia, și așa foarte precară, se agravează rău. Cu toate acestea, copilul refuză categoric să mănânce și e pe cale să moară…

Vom pune punct aici spoilerului și vom lăsa cititorii să descopere deznodământul acestei drame.

Sebastian Lelio ne confruntă de‑a lungul filmului cu absurdul situativ, văzut de la înălțimea anului 2023, evident. Filmul însă nu mi‑a părut unul anticlerical sau antireligios (de văzut și romanul care a stat la baza lui, pentru comparație). E mai degrabă o descriere a ceea ce se poate întâmpla cu o lume care a trecut printr‑un cataclism social de proporții.

Desigur, vom remarca și calitatea realizării (la această rubrică, calitatea filmelor e condiție sine qua non), dar și prestația actorilor: o Florence Pugh (Lib) excepțională (cred că se va vorbi din ce în ce mai mult despre ea!), Tom Burke (William Byrne), Kíla Lord Cassidy (Anne), precum și o paletă întreagă de roluri secundare interpretate la perfecție.

De privit neapărat!

Are You There God? It’s Me, Mar- garet (Kelly Fremon Craig, 2023). Spre deosebire de primul film prezentat astăzi cititorilor „Timpului”, cel al lui Kelly Fremon Craig este mult mai lejer, e o comedie socială care se poate privi fără teamă împreună cu copiii (dacă nu chiar asta ar fi configurația ideală a spectatorilor). Este doar al doilea film al realizatoarei. Primul, The Edge of Seventeen (2016), cu Woody Harrelson, a fost remarcat de critici și chiar a obținut și câteva premii pentru debut în SUA.

Din păcate, Are You There God? It’s Me, Margaret seamănă mai mult a rateu de parcurs (mai ales, din punct de vedere comercial: cu un box‑office de 21,5 milioane de dolari la un buget de 30 de milioane), deși a fost apreciat foarte bine de majoritatea platformelor specializate, precum Rotten Tomatoes, unde 99% din 184 de comentarii au fost pozitive, cu o notă medie de 8,4 din 10.

Cel mai degrabă, următorul film anunțat, Wild Game, o ecranizare a unui roman care a mers destul de bine, va fi decisiv pentru cariera realizatoarei.

Dar să revenim la trama filmului. Margaret este o tânără preadolescentă tatăl căreia este evreu, iar mama – creștină. Părinții copilului nu vorbesc niciodată despre religie sau despre Dumnezeu. E un subiect tabu în familie. Cauza e simplă: părinții mamei, foarte religioși, nu au acceptat căsătoria fiicei lor cu un evreu, din care cauză au rupt definitiv relațiile.

Doar că Margaret are neapărat nevoie de Dumnezeu! Ea îi vorbește permanent despre problemele ei, legate de perioada pubertară, despre relațiile ei cu noile colege de la școală, despre o mulțime de griji, mai mari și mai mici, care o macină…

Filmul se urmărește cu sufletul la gură, chiar dacă tratează, cu lejeritate, subiecte destul de grave. Nici acest film nu este unul anticlerical, e drept că „prelații” nu sunt prezentați în cea mai bună „lumină”. E mai degrabă un film despre preadolescență.

E genul de film de la care primești plăcere privindu‑l, dar care nu pretinde nici la mare originalitate, nici la un eventual titlu de capodoperă cinematografică. Cel puțin, e sigur că nu veți regreta timpul petrecut în fața ecranelor!

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Ariana Zburlea

gerar, slobozia

s-a făcut noapteîn dragul meu oraș de provinciecare deschide drumul spre mare babele au intrat în casă, bârfesc sfințiidin calendarul ortodoxstelele dorm ca niște copii

Noutăți
Ioana Pavel

feat. Poezia (I)

Un proiect pentru cititori de toate vârstele Insolit și cu mize experimentale, proiectul de sub egida FILIT, „Parodii originale”, reunește 50 de poete și poeți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *