Festivalul Filmului Ucrainean a revenit anul acesta la Chișinău în perioada 26‑28 mai. Un titlu de film pe care aș vrea nu doar să îl recomand prietenilor, ci chiar să îl vizionez a doua oară este Ale mele gânduri liniștite. Ecranizarea captează atenția prin modul în care este expus subiectul conflictului dintre generații – ironic, combinând cu succes comedia și tragedia, subliniind perfect situația așteptări versus realitate.
Ale mele gânduri liniștite, debutul în lungmetraj al regizorului Antonio Lukich, este povestea unui tânăr inginer de sunet, Vadim (Andrii Lidagovski), care și‑a părăsit orașul natal, Ujhorod, și lucrează la Kiev. Vadim înregistrează o mare varietate de sunete, de la tusea unui bunic bătrân până la râsul unui flegmatic, care sunt apoi folosite în jocurile pe calculator. Protagonistul se confruntă cu o serie de provocări atât în carieră, cât și în viața personală, pe care nu știe cum să le rezolve și, pur și simplu, fuge de tot ce se întâmplă. O companie canadiană îi oferă un contract generos pentru înregistrarea vocilor animalelor din Transcarpatia, or, aceasta ar putea fi șansa lui de a părăsi Ucraina pentru totdeauna și de a pleca în Canada. Vadim acceptă cu entuziasm provocarea și merge la Ujhorod. Totul devine mult mai complicat atunci când însoțitorul principal la noul loc de muncă se dovedește a fi chiar mama sa! Lukich integrează cu mare succes interacțiunea dintre Vadim și mama lui, transformând treptat o serie de neînțelegeri într‑o tragedie deschisă a unei femei care nu se poate împăca cu vârsta fiului său.
Spre deosebire de alte comedii, acest film nu este un spectacol de circ menit să îl facă pe public să râdă, ci spune o poveste oarecum tragică a relației dintre părinți și copii, unde se profilează o Ucraină complet nouă, a anilor 2010, care nu se încadrează în niciunul dintre stereotipurile naționale sau etnice existente, cu noii ei individualiști, părinții excesiv de activi și ordinea socială de dinainte de război. Actrița Irma Vitovska‑Vantsa – neliniștită, zgomotoasă, nesigură și hotărâtă, neînțelegându‑și copiii, dar iubitoare și mândră de ei – este mai degrabă un portret colectiv al femeilor din Ucraina de Vest.
Ale mele gânduri liniștite este o istorie nu doar pentru și despre cei plecați să câștige bani, ci și pentru cei care au rămas acasă. Despre copiii care se desprind de cuibul părintesc în căutarea unei vieți mai bune și despre părinții care sunt mândri de succesul copiilor lor, în pofida faptului că nu înțeleg întotdeauna ce fac, suferind din cauza distanței tot mai mari dintre ei. Dialogurile comice în dialect local sunt bazate pe fraze profunde, care provoacă zâmbet, dar unul trist. Și dacă pe tot parcursul filmului sala râde la propriu la fiecare cadru, atunci până la sfârșit predomină emoțiile lirice și este aproape imposibil să‑ți reții lacrimile. Pelicula ilustrează cu precizie natura nesfârșit de frumoasă, în care viața este foarte diferită de capitala progresivă. Printre aceste scene, din când în când, apar referințe fotbalistice, care nu afectează în niciun fel intriga, ci mai degrabă vorbesc despre regizor și hobby‑ul lui.
Filmul se remarcă printr‑o coloană sonoră originală de synth‑pop, care este diluată cu succes cu câteva hituri bine‑cunoscute, printre care piesa Viva forever, interpretată de corul bisericii.
Ale mele gânduri liniștite este o minunată tragicomedie de familie, un bun debut creativ al lui Antonio Lukich, o interpretare genială de actorie a duoului Lidagovski‑Vitovska. Povestea este traversată de o nostalgie caldă, impregnată de gaguri vizuale diluate cu schițe, numeroase referințe, detalii umoristice și reflecții lirice
