De mult clocotea vulcanul. Pe 24 februarie 2022 a erupt. Ce s‑a schimbat din prima zi a războiului până azi?
Lumea a descoperit Ucraina. Țara grânelor și a florii‑soarelui a ieșit în prim‑plan. Un stat semiagrar i‑a dat ripostă agresorului mult mai puternic, posesor de resurse energetice globale și de arme nucleare. Ucrainenii au căpătat aură de eroi.
Ce s‑a mai schimbat? Oameni din diferite colțuri ale planetei au început să se scuture de amnezie. Absorbiți, în noul mileniu, de diferite munci, joburi, vânzări‑cumpărări, divertismente, călătorii, campanii de promovare și autopromovare, vacanțe, diete, recomandări pentru un mod sănătos de viață, uitaseră multe lucruri. Din primăvara trecută, au început să‑și amintească de primul război mondial, de cel de‑al doilea, înspăimântați că vine cel de‑al treilea. Au reconstituit conflagrații mai vechi și mai noi, și‑au amintit de ciocnirile dintre imperii, au scos de la naftalină istoria Imperiului Rus, dându‑și seama că niciodată rușii nu au renunțat la ambițiile lor imperiale, nici în vremea Uniunii Sovietice. Vulcanul propagandei a mocnit zeci de ani, apoi a dat în clocot și a răbufnit pe 24 februarie. Ne uitaserăm trecutul, iar el s‑a răzbunat.
Ce schimbări s‑au mai produs? Sper că a început să fie respectată mai mult arta. Un om din domeniul artei, un comediant, ales în fruntea țării datorită unui serial de succes, nu a vrut să plece din patria lui când ea a fost atacată. I s‑a recomandat insistent să plece, să se ascundă în America, iar el a rămas în țara lui, împreună cu familia. Și a condus, cu mijloace modeste, lupta cu invadatorii ruși. „Operațiunea militară” a k.g.b.‑istului Putin s‑a prăbușit în confruntarea cu poporul ucrainean condus de artistul Zelenski. Dictatorul Vladimir arată tot mai penibil în raport cu fostul comediant Volodimir.
S‑a schimbat, respectiv, imaginea liderului pe Terra. Ne obișnuisem că liderii sunt, de regulă, la costum și la cravată, că stau la tribună și citesc ceva de pe foaie, iar președintele ucrainean răstoarnă acest șablon, poartă haine întunecate, simple, cu discrete motive militare, pune accentul pe fapte, pe mișcare, dinamism, fermitate și pe (!!!) sensibilitate. Se simte în speech‑urile lui durere, compasiune reală, hotărâre, curaj, voință, demnitate, emoție. Un tânăr comentator politic îi scrie discursurile (pe baza celor spuse de președinte zi de zi), dar harul actoricesc și forța spirituală îi ajută lui Zelenski să se facă auzit pe toate continentele.
Multe s‑au mai schimbat. „Libertate”, „patriotism”, „sacrificiu” nu mai sunt vorbe goale. Își recapătă sensul. Mai ales cuvântul „pace” nu este unul de paradă. Îl rostim tot mai des, mai bine zis, îl visăm, îl râvnim, îl considerăm necesar ca apa și aerul.
Despre modificarea/majorarea prețurilor mi‑e și jenă să vorbesc. Untul cam dispare de pe masă. Dar avem pâine, cartofi albi, cartofi roz, ceapă, fidea, mere gala, mere golden, mulțumim.
Pe final, aș mai povesti un scurt episod care ține de actualitatea basarabeană. Stau în apartament, într‑o zi de la începutul anului 2023, și deodată aud voci tinere cântând o melodie uitată. Katiușa. Ies la balcon, văd un grup de adolescenți stilați, liceeni probabil, cu pieptănături moderne, încălțați în bocanci, mergând cu pas cadențat. Cântau cu toții Katiușa, cel mai popular „imn” al soldaților ruși din cel de‑al doilea război mondial. Îl cântau în limba rusă, bineînțeles. Trăiesc de câteva decenii în Chișinău, dar prima dată am auzit acest cântec interpretat de tineri în stradă, ziua în amiaza mare. Asta înseamnă schimbare? Până la 24 februarie nu se auzea sub balcoane cântecul despre celebrul lansator de rachete supranumit „orga lui Stalin”.
