O furnică mică, mică
Și‑a luat o cărticică.
Lângă ea, un elev cu ochii în telefon stătea,
Și nici măcar nu o observa.
Elevul, obosit de telefon,
Nici nu știa ce‑nseamnă xilofon.
Furnicuța, că citea,
Pe elev îl întreba.
Dacă acesta n‑asculta,
Furnicuța îl pișca.
Treaba era grea,
Dar pentru ea nu conta.
Așa vom ajunge noi,
Tot împotmolindu‑ne în noroi.
Vom învăța de la insectele din mușuroi,
Și ele vor fi eroi, nu noi.
(elevă în clasa a IX-a) Și dacă iubirea meaNu te ajută măcar un pic,Tu uită-mă,Nu mai aștepta să vin, să te ridic. Când o să-ți
(elevă în clasa a VI-a) Dacă aș fi un fluture,Aș zbura peste dealuri și munți.Dacă aș fi un pom,Aș dărui până la moarte.Dacă aș fi
(elevă în clasa a IX-a)Și acum, în miez de noapte, ție, dragă jumătate,Îți scriu eu cu mare dor, iubitul meu scriitor.Eu în șoaptă te privesc
(elev în clasa a VIII-a) Ce mai faci, bunică dragă?Cum mai ești, floarea mea rară?De mult nu te-am mai văzut,Un mare dor mi s-a făcut.
(elevă în clasa a VI-a) Dac-aș fi un anotimp,Aș fi vara ceea caldă,Care le zâmbește copiilorCu fața rotundă și minunată.Dac-aș fi un lucru,Aș fi sticla
(elevă în clasa a V-a) Familia mea,leagăn de dorMamă, iubita mea mamă,Te iubesc orice ar fi.Fie rău sau fie bine,Alături de tine eu voi fi.
