Florile vântului

Béatrice Marchal este poetă și critic literar, a adunat și a realizat postum o antologie a poeziei poetei Cécile Sauvage (1883‑1927), mama compozitorului Olivier Messiaen; a scris un eseu critic despre poetul Richard Rognet și o prezentare a pictorului Christian Gardair. Printre cărțile sale recente de poezie se numără Un jour enfin l’accès (Prix Louise Labé, 2019), Derrière attendait l’espace (2021), Salomé, ma salamandre (2024), publicate la editura L’herbe qui tremble, și Gardé vivant (2022), Feuilles de sève et de sang (în curs de apariție, în trimestrul al IV‑lea din 2024), la editura Al Manar. Timp de 10 ani (ianuarie 2013–ianuarie 2023), a fost președinta cenaclului de poezie și estetică „Cercle Aliénor”.

*

Ridică‑ți privirea hotărât,
îndrăznește să privești departe
fără a te pierde în detalii,
lasă‑te purtat
de adierea vântului,
păsări ușoare, nori ușori,
nu te opri nici dincolo de orizont
din dans, niciodată.

*

Cântul unei vieți – zgomotul lemnului care arde,
șuieratul apei prinse în capcană
sub un zumzet
înveselit de trosnetul focului
până când butucul înnegrit
sună ca mătasea șifonată,
înroșită, incandescentă,
niciodată cenușă.

*

Crescute în livezile cerului,
Florile vântului, norii
protejează lumina
secretă pe care nimic n‑o oprește și nici n‑o slăbește
unde se măsoară
– disperare sau leac –
pasiunea care lipsește,
pasiunea căutată.

*

Scaunul părăsit în grădină
dintr‑odată atrage atenția,
luminând prin ploaie,


chipul zilelor frumoase se oprește acolo, ca
în adâncul amintirii,
promisiunea unui necunoscut


care umple inima prezentului cu
o dulceață neașteptată.

*

Cine va vedea prin ceața invizibilă

a obiceiurilor și a tradițiilor,

prin care mergem convinși că suntem

pe drumul cel bun, în direcția corectă,

cine își va străpunge voalul său gros

pentru alte posibilități mereu oferite,

cine își va exprima dorința de a avea o lumină

mai intensă, mai călduroasă, mai bună.

*

Bea, avânt, din izvorul tău de apă limpede –

acela care izvorăște dintr‑un granit elementar

sau dintre cele mai simple ierburi,

încetează să te înșeli

despre neînsemnat, eliberează‑te

până devii

– lumină pură –

reflecția unei picături.

(Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarmé, președinte Maison de Poésie Fondation Emile Blémont din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

ARTICOLE RECENTE

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Articole recomandate

Noutăți
Boris Cremene

Costache

Costache locuia în mahalaua bunicii. Venea dintr‑o familie obișnuită, cu mulți copii, cu tată și mamă alcoolici. Se certau, și deseori se băteau. Costache era

Noutăți
Ocean Vuong

Într‑o zi îl voi iubi pe Ocean Vuong

Ocean, nu‑ți fie frică.Capătul drumului e atât de îndepărtate deja în spatele nostru.Nu‑ți face griji. Tatăl tău e tatăl tăunumai până unul dintre voi uită.

Noutăți
Mihaela Perciun

Specii și specimene

Trecuse în așteptare, pentru că, mă rog, băgasem bani în alte cărți. Specii, roman apărut la Polirom, Iași, în 2023, îmi fusese donată de Cristian

Noutăți
Victoria Kirilov

Nașterea cuvintelor

(3 martie 2024. Ziua scriitorului) Când mă simt singură, cobor în mine ca într‑un tunel și răscolesc ieșirile din disperări afară. Dar mă împiedic de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *