Filmele pe care vi le recomand astăzi sunt, ambele, construite în jurul unor personaje relativ similare. Sunt oameni fără de care viața noastră de toate zilele ar fi greu de imaginat, prezenți oriunde avem nevoie de asistență sau de un minim suport: infirmieri, șoferi de autobuz sau de troleibuz, casieri, măturători, curieri ș.a.m.d. „Oameni mici”, fără de care viața, în aglomerația urbană, cel puțin, ar fi imposibilă. În spatele fiecărui act, oricât de banal, sunt o serie de asemenea „oameni mici” care ne orânduiesc viața… Și fiecare din aceste persoane are povestea sa.
Late Shift (Petra Volpe, 2025). Filmul este o coproducție elvețiano‑germană și a fost prezentat publicului la festivalul de la Berlin. Chiar dacă încă nu este un succes comercial, pe site‑urile de specialitate Late Shift are note mari și aprecieri elogioase. În film este relatată o tură de noapte a unei infirmiere, Floria Lind (rol magistral interpretat de Leonie Benesch!). O noapte mai specială, căci o colegă a Florei lipsește și ea face față diverselor urgențe de una singură. De la situații de care depinde viața unui pacient până la niște absurdități, cum ar fi un bolnav care își reclamă un ceai sau un altul și care aruncă un ceas pe geam… Urgențe, urgențe, urgențe… Și există protocoale și obligații. Un singur lucru e lipsă: personal. Petra Volpe exploatează un subiect fierbinte în Europa: lipsa de lucrători auxiliari medicali. Fără fiorituri stilistice, realizatoarea încearcă să rămâna cât mai aproape de un stil documentaristic, totodată prezentându‑ne și câteva trame psihologice condensate. Toate aceste minidrame personale sunt obligația profesională a Floriei. Adică, nu doar ele, dar și ele, inclusiv.
De altfel, e curios care au fost variantele titlului în diferite țări. Versiunea germană – Heldin (Eroina); versiunea franceză – En première ligne (În prima linie). Un film foarte intens și alert, chiar dacă nu durează decât 90 de minute – o raritate în ziua de azi. De văzut neapărat, căci ne permite să evaluăm și altfel niște realități pe care nu prea le cunoaștem.
The Quiet Maid (Miguel Faus, 2023). Filmul ne prezintă o tânără columbiană ajunsă de puțin timp în Spania, Ana (interpretată de Paula Grimaldo), care lucrează pentru o familie de negocianți de opere de artă într‑o casă de vacanță, pe Costa Brava. Angajatorii i‑au promis că îi vor face contract de muncă și îi vor legaliza situația, cerându‑i pentru asta să muncească din greu și, mai cu seamă să rămâna cât mai discretă. Evident că nimeni nu are de gând să miște un deget… Mai mult, Ana e obligată să suporte și agresiunile libidinoase ale fiului proprietarei. Resemnată și fricoasă de la început, Ana prinde la curaj atunci când face cunoștință cu menajera vecinilor. Miguel Faus ne prezintă o poveste care parcă ar fi inspirată de Parasite de Bong Joon‑ho. Fără a atinge nivelul modelului, Calladita (așa se numește filmul în spaniolă) este o poveste socială bine închegată, realizată estetic la cel mai înalt nivel. Realizatorul ne prezintă lumea complexă – aspirațiile Anei (ea își adună bani pentru studii superioare) și vacuitatea și superficialitatea „bogaților”… Înțelegem, desigur, de partea cui e Faus în această poveste, dar el reușește totuși să ne prezinte ceva mai mult decât un manifest social, dezvoltând de‑a lungul filmului personajul Anei.
