Pagină goală
O pot simți
deasupra capului –
jumătate de aură atârnând înalt
storcând în liniște clipe
pe pagină de sus în jos –
pic
ploc
flop
Mai e și o roată a timpului
ticăind adânc în spinare –
implorând oase
să‐mi strângă durerile.
Mă învață cum
să uit în spirale.
Mai e și lumina, se revarsă tenace
din spate – în străluciri peste păr.
Totuși acest gol translucid dinainte
păstrează umbrit perspectivele
legându‐mi mintea
doar bucăți și fragmente.
Am ochii în ceață,
Urechile‐mi țipă –
Fă poza aia odată!
Dă‐mi timp…
Dă‐mi înapoi
TIMP!
