mi-am aruncat foile într-un performance la insomnia și am uitat să le mai iau acasă
întârzie trenul 50 de minute iar eu m-am grăbit să-ți prezint golul din mine
în față la cinema ARTA
„uite aici e o persona și aici e o tristețe și am impresia că tu vezi tristețea mea”
e un gol pe care nu îl pot astupa cu nimic
mistreții care mi-au tăiat calea spre Richiș mă bântuie și astăzi
dacă merg spre poezie să se dea lumea din calea mea
însă în ambiție mi-am pierdut talentul de a mai scrie
fac evenimente și mă înconjor cu oameni doar ca să uit acest lucru
tot la cinema ARTA am devenit un adult
(in)conștient
nu mai funcționează punctele de suspensie
săruturile pe genunchi de către străini
mă lasă rece
unde îi spun lui florin că mi-aș fi dorit prietenia lui timp de trei ani
florin se duce dracului
florin se ridică și pleacă din cinema ca și cum ar avea ceva mult mai important de făcut
probabil așa și este
cu poezia pleacă mulți oameni din viața mea
a devenit poezia un parc de amuzament și nu am știut?
cu tine în schimb aș mânca chișinăul de seară ore întregi și aș purta cutia cu ciocolatele rămase ca pe un trofeu pentru că nu ai putut să le mănânci pe toate și nu-ți mai trebuie
iar eu nu aș simți deloc cum mă doare mâna și te-aș tot întreba
dacă mai vrei
acest poem e un mic jurnal intim unde îmi recunosc oboseala
mi-aș dori să discut la infinit cu Kristóf și să rezolv toate problemele lumii
nu mă pot obișnui cu uitarea
îmi deschid o sticlă de vin mănânc paste cu creveți
și mă pun la un romance japonez
cred că asta înseamnă să devii o femeie singură împlinită
și cu pisică
știam că nu am voie să tac trebuia să spun ceva
într-o lume incisivă și bâlbâită
undele străvezii pulsează intacte
urina întârzie să apară
un scrâșnet de dinți pentru înțepăturile de metal
demonstrează o forță izbitoare a vieții
sentimentul de vină e o piatră care îți intră în papuc peste care pășești atât de mult fiindcă refuzi să o scoți încât devine parte din tine
și te resemnezi fiindcă vina este resemnare
nu e ca și cum aștept cu nerăbdare acest sfârșit
al unor decizii tumultoase pe care să nu le dezvăluiesc nimănui însă dincolo de foșnetele chinuitoare ale poemului
există speranța unor zile mai bune
–
rezultatul este cel care contează într-o lume care îți ignoră existența
repetă numele meu e memorabil și sunt sigură că îl poți învăța din trei încercări
unul doi trrr
scaunul m-a prins într-un lipici invizibil unde nu mai am scăpare de Poezie la un eveniment
de cultură
salvează-mă sau lasă-mă să mor pe scenă
nu uita să aplauzi am venit aici pentru tine
și totul începe cu tine și liniștea dinaintea unui
mulțumesc
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
