De mai bine de patru decenii, de când a absolvit Academia de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Dumitru Verdianu, cel mai faimos și mai valoros sculptor din Republica Moldova, navetează între scultpura monumentală, figurativă și cea abstractă, dar piatra unghiulară a artei sale sunt evenimente care i-au marcat viaţa sau propriile sale experienţe existenţiale. Cea mai mare parte a lucrărilor sale au o legătură nemijlocită cu biografia sa. Motivul familiei este recurent. Sculptorul a cioplit în piatră chipurile bunicilor, părinţilor sau ale rudelor sale din Ungheni, integrându-le în niște compoziții pe care le-a situat sub semnul biblic al reîntâlnirii. De aceea, figurile apropiaţilor sculptorului sunt extrem de expresive.
Ceea ce reușește sculptorul reinterpretând tema întoarcerii fiului risipitor e să transpună propria sa emoţie în piatră sau în gresie. Căci, figurile fiului revenit acasă și ale tatălui care-i cade în genunchi și-i îmbrățișează picioarele sunt răvășitoare și-ți transmit niște emoţii de neuitat. Pe feţele lor putem citi uimire, consternare, tristeţe, bucurie sau o simbioză a tuturor acestor sentimente, uneori chiar a unor sentimente contradictorii. Iar toate aceste sentimente devin contagioase și le retrăiești și tu ca privitor.
Arta lui Dumitru Verdianu este autobiografică și minimalistă. În una dintre compozițiile sale, în care înveșnicește în piatră bucuria de-a fi împreună, de-a fi o familie, am recunoscut chipul soției sale Ulrike și al copiilor săi. Motivul îl reia și în alte lucrări ale sale, unde pe soția sa și pe copiii săi îi portretizează la diferite etape ale vieţii. Este mai mult decât impresionantă o compoziţie în care sunt înfăţișaţi tata, mama gravidă și fetiţa lor de trei ani, și care emană atâta căldură umană. Dumitru Verdianu este un cântăreţ în piatră al spaţiului casnic, văzut ca un spațiu al beatitudinii, ca în acea lucrare în care mama își strânge la piept copilul sau tatăl se joacă cu fiul. Ca nimeni altul, el reușește să ne transmită sentimentul că familia este un teritoriu al echilibrului și tandreţei.
În unul dintre autoportretele sale, sculptorul apare într-o căciulă țurcănească, dar peste ea a suprapus și elemente care atestă apartenența sa la spațiul rusesc și austriac. Iar toate acestea pentru a ne spune că e un artist universal. E un mare sculptor european. Cel mai important sculptor de azi din Republica Moldova.
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
